7 definitzii pentru harbuit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
HARBUÍT A harbuitzi te adj. (Adesea fig.) Prefacut in harburi; stricat uzat hodorogit. V. harbui.
HARBUÍT A harbuitzi te adj. (Adesea fig.) Prefacut in harburi; stricat uzat hodorogit. V. harbui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
harbuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: harbui] 1 Harbuire (1). 2 Degradare. 3 Invechire. 4 Ruinare. 57 Harbuire (57).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
harbuit2 ~a a [At: DOSOFTEI ap. TDRG / Pl: ~itzi ~e / E: harbui] 1 Prefacut in harburi (2). 2 (SHfg) Stricat2. 3 (Reg) Invechit2. 4 (SHfg) Hodorogit2. 5 (D. oameni) SHubrezit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
HIRBUÍT A hirbuitzi te adj. Prefacut in hirburi; stricat uzat hodorogit darapanat. Veranda nepodita shi plina de gropi shcoala hirbuita curtea shi totul itzi facea o impresie amara de neingrijire shi paraginire. DAN U. 134. Avea Stoica o trasura veche jerpelita mare shi hirbuita. HOGASH H. 64. Scoase din fundul unei lazi hirbuite shi vechi o cute o perie shi o naframa. EMINESCU N. 21. [Clavirul] e cam vechi cam hirbuit. ALECSANDRI T. 780. ◊ Fig. In lumina roshie oamenii viermuiau k nishte umbre fara odihna cu glasuri aspre hirbuite. REBREANU R. II 206. Cazu nenorocitul! Atit mai trebuia hirbuitei lui vietzi. VLAHUTZA O. A. I 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
HIRBUIT adj. (Mold.) Ciobit spart. Scoice taioase hirbuite. DOSOFTEI VS. Etimologie: hirlnii. Vezi shi hirb.
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
HARBUÍT adj. v. degradat deteriorat invechit stricat uzat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
hirbuit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. INVECHIT. STRICAT. UZAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
harbuit, harbuitaadjectiv
- 1. Prefacut in harburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Veranda nepodita shi plina de gropi shcoala hirbuita curtea shi totul itzi facea o impresie amara de neingrijire shi paraginire. DAN U. 134. DLRLC
- Avea Stoica o trasura veche jerpelita mare shi hirbuita. HOGASH H. 64. DLRLC
- Scoase din fundul unei lazi hirbuite shi vechi o cute o perie shi o naframa. EMINESCU N. 21. DLRLC
- [Clavirul] e cam vechi cam hirbuit. ALECSANDRI T. 780. DLRLC
- In lumina roshie oamenii viermuiau k nishte umbre fara odihna cu glasuri aspre hirbuite. REBREANU R. II 206. DLRLC
- Cazu nenorocitul! Atit mai trebuia hirbuitei lui vietzi. VLAHUTZA O. A. I 130. DLRLC
-
etimologie:
- harbui DEX '98 DEX '09