opțiuni
  • info

13 definiții pentru hodorogit

din care

Explicative DEX

HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [Var.: odorogít, -ă adj.] – V. hodorogi.

HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [Var.: odorogít, -ă adj.] – V. hodorogi.

hodorogit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hodorogi] 1-7 Hodorogire (1-7).

hodorogit2, ~ă a [At: CAMILAR, C. 44 / Pl: ~iți, ~e / E: hodorogi] 1 (D. obiecte) Uzat. 2 (D. mecanisme) Defect. 3 (D. vehicule) Care nu mai merge (bine). 4 (D. persoane) Șubrezit de bătrânețe Si: (reg) honcit. 5 (D. oameni) Vorbăreț. 6 (D. voce) Răgușit.

HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, hîrbuit. Odaia din fund, cu... trei scaune, uh dulap hodorogit și cîteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. REBREANU, R. I 27. Cîteva trăsuri hodorogite... veneau în urma lui. BART, E. 294. S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. ◊ Expr. Moară hodorogită = moară dărăpănată, care face zgomot cînd e pusă în mișcare; fig. om care vorbește mult și tare, care trăncănește fără încetare. Are cineva cap să se liniștească de răul tău? Ia auzi-l-ăi: parcă-i o moară hodorogită. CREANGĂ, O. A. 252. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit de boală sau de bătrînețe, lipsit de vigoare. Sus, pe capră, lîngă vizitiul hodorogit... sta o copilă de vreo 6 ani. SAHIA, U.R.S.S. 61. ♦ (Despre voce) Răgușit. Dădu drumul glasului, care era totdeauna hodorogit. PAS, Z. III 267. – Variantă: odorogít, -ă (ISPIRESCU, L. 10) adj.

hodorogit a. 1. învechit și stricat: tron hodorogit ISP.; 2. dărăpănat (și fig.).

hodorogít, -ă adj. Stricat, deteriorat: căruță hodorogită. Fig. Iron. Îmbătrînit și slăbit: om hodorogit.

ODOROGÍT, -Ă adj. v. hodorogit.

ODOROGÍT, -Ă adj. v. hodorogit.

odorogit[1], ~ă a vz hodorogit2 corectată

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

ODOROGÍT, -Ă adj. V. hodorogit.

Relaționale

HODOROGÍT adj. v. degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, învechit, ramolit, răgușit, senil, stricat, uzat.

hodorogit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎNVECHIT. RAMOLIT. RĂGUȘIT. SENIL. STRICAT. UZAT.

Jargon

hodorogít, -ă, hodorogiți, -te, adj. – Stricat, distrus; răpciugos. – Din hodorogi (DEX, MDA).

Argou

a vorbi ca o moară hodorogită / ca o moară stricată expr. a pălăvrăgi, a turui, a trăncăni întruna, agasându-i pe cei din jur.

Intrare: hodorogit
hodorogit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorogit
  • hodorogitul
  • hodorogitu‑
  • hodorogită
  • hodorogita
plural
  • hodorogiți
  • hodorogiții
  • hodorogite
  • hodorogitele
genitiv-dativ singular
  • hodorogit
  • hodorogitului
  • hodorogite
  • hodorogitei
plural
  • hodorogiți
  • hodorogiților
  • hodorogite
  • hodorogitelor
vocativ singular — —
plural — —
odorogit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odorogit
  • odorogitul
  • odorogitu‑
  • odorogită
  • odorogita
plural
  • odorogiți
  • odorogiții
  • odorogite
  • odorogitele
genitiv-dativ singular
  • odorogit
  • odorogitului
  • odorogite
  • odorogitei
plural
  • odorogiți
  • odorogiților
  • odorogite
  • odorogitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hodorogit, hodorogităadjectiv

  • 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârbuit stricat uzat
    • format_quote Odaia din fund, cu... trei scaune, un dulap hodorogit și cîteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. REBREANU, R. I 27. DLRLC
    • format_quote Cîteva trăsuri hodorogite... veneau în urma lui. BART, E. 294. DLRLC
    • format_quote S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. DLRLC
    • chat_bubble Moară hodorogită = moară dărăpănată, care face zgomot cînd e pusă în mișcare. DLRLC
      • chat_bubble figurat Om care vorbește mult și tare, care trăncănește fără încetare. DLRLC
        • format_quote Are cineva cap să se liniștească de răul tău? Ia auzi-l-ăi: parcă-i o moară hodorogită. CREANGĂ, O. A. 252. DLRLC
  • 2. figurat (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ramolit șubrezit
    • format_quote Sus, pe capră, lîngă vizitiul hodorogit... sta o copilă de vreo 6 ani. SAHIA, U.R.S.S. 61. DLRLC
    • 2.1. Despre voce: răgușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răgușit
      • format_quote Dădu drumul glasului, care era totdeauna hodorogit. PAS, Z. III 267. DLRLC
etimologie:
  • vezi hodorogi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.