HODOROGÍT A hodorogitzi te adj. 1. (Despre obiecte) Care functzioneaza prost; uzat hirbuit. Odaia din fund cu... trei scaune uh dulap hodorogit shi citeva fleacuri botezate bibelouri de familie era a lui Titu. REBREANU R. I 27. Citeva trasuri hodorogite... veneau in urma lui. BART E. 294. Sauzi un scirtziit de carutza hodorogita shi treapad de potcoave. ANGHELIOSIF C. L. 179. ◊ Expr. Moara hodorogita = moara darapanata care face zgomot cind e pusa in mishcare; fig. om care vorbeshte mult shi tare care trancaneshte fara incetare. Are cineva cap sa se linishteasca de raul tau? Ia auzilai: parcai o moara hodorogita. CREANGA O. A. 252. 2. Fig. (Despre persoane) SHubrezit de boala sau de batrinetze lipsit de vigoare. Sus pe capra linga vizitiul hodorogit... sta o copila de vreo 6 ani. SAHIA U.R.S.S. 61. ♦ (Despre voce) Ragushit. Dadu drumul glasului care era totdeauna hodorogit. PAS Z. III 267. Varianta: odorogít a (ISPIRESCU L. 10) adj.