RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ramolisment. – V. ramoli.

ramolit, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O. II, 105 / Pl: ~iți, ~e / E: ramoli] 1-2 (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor și integritatea facultăților intelectuale din cauza bătrâneții Si: decrepit, rablagit (2), (reg) mârced.

RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). – V. ramoli.

RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj. Care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrîneții). Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. ◊ (Substantivat) Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245.

RAMOLÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrâneții). [< ramoli].

ramolit a. și m. cel cu inteligența slăbită de o paralizie a creierului (= fr. ramolli).

*ramolít, -ă adj. (fr. ramolli). Cu mintea slăbită, tîmpit: ramolit de beție. V. izmenit, xanamorisit, decrepit, sfrijit.

*ramolít adj. m., s. m., pl. ramolíți; adj. f., s. f. ramolítă, pl. ramolíte

RAMOLÍT adj., s. 1. adj. v. senil. 2. s. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

RAMOLIT adj., s. 1. adj. (MED.) senil, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.) 2. s. babalîc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)