HIRBUÍT A hirbuitzi te adj. Prefacut in hirburi; stricat uzat hodorogit darapanat. Veranda nepodita shi plina de gropi shcoala hirbuita curtea shi totul itzi facea o impresie amara de neingrijire shi paraginire. DAN U. 134. Avea Stoica o trasura veche jerpelita mare shi hirbuita. HOGASH H. 64. Scoase din fundul unei lazi hirbuite shi vechi o cute o perie shi o naframa. EMINESCU N. 21. [Clavirul] e cam vechi cam hirbuit. ALECSANDRI T. 780. ◊ Fig. In lumina roshie oamenii viermuiau k nishte umbre fara odihna cu glasuri aspre hirbuite. REBREANU R. II 206. Cazu nenorocitul! Atit mai trebuia hirbuitei lui vietzi. VLAHUTZA O. A. I 130.