14 definitzii pentru halca
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
HALCÁ halcale s. f. (Inv.) 1. Veriga cerc (de metal). ♦ Scoaba sau legatura de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca din galop sulitza la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul insushi. Din tc. halka.
HALCÁ halcale s. f. (Inv.) 1. Veriga cerc (de metal). ♦ Scoaba sau legatura de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca din galop sulitza la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul insushi. Din tc. halka.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
halca sf [At: VARLAAM C. 74 / V: a~ halca halca / Pl: ~le / E: tc halca] 1 Veriga. 2 Cerc metalic. 3 (Spc) Scoaba. 4 (Inv) Cerc prin care jucatorii ishi treceau sulitza la jocul oriental gerid. 5 (Pex) Jocul gerid. 6 (Ie) A bate ~ua A pierde timpul. 7 (Ics) Dea halca Joc de copii nedefinit mai indeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
HALCÁ halcale s. f. (Invechit) Veriga; cerc de fier folosit la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul insushi. Miini ies turcii la halca Sus in Haidarpasha. ALECSANDRI P. P. 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
HALCA s. f. (Mold. TZR) Cerc de metal folosit in jocul oriental numit gerid prin care calaretzii ishi trec in goana calului sulitza. A: Incaleca pre cal domnesc shi se slobozea cu sulitza asupra halcalii ... shi care lua halcaua in repegiunea calului venea de se inchina domnului. GHEORGACHI. ♦ (Mold. TR) Jocul cu halcaua. A: Cu sulitza la halca nu lesne avea protivnic. URECHE; cf. VARLAAM; PSEUDOE. KOGALNICEANU. B: Alearga la alca. ST. LEX. 268. Variante: alca (ST. LEX. 268) halca (VARLAAM). Etimologie: tc. (h)alka.
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
halcà f. od. joc oriental care consta in aruncarea shi petrecerea sulitzei printr’un cerc de fier (numit halca): maini ies Turcii la halca POP. [Turc. HALKA inel]. V. gerid.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
halcá shi alcá f. (turc. [d. ar.] halka; ngr. halkas). Veriga. Un joc turcesc (obishnuit odinioara shi in tzarile romaneshtĭ) shi care consista in aruncarea uneĭ sulitze printr’o veriga. V. gerid.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
alca sf vz halca
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
halca3 sf vz halca
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
halca sf vz halca
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALCA s.f. v. halca.
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de Anca Alexandru
- actziuni
alcá V. halca.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
halcá (inv.) s. f. art. halcáua g.d. art. halcálei; pl. halcále art. halcálele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
halcá s.f. art. halcáua g.d. art. halcálei; pl. halcále
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
halcá (halcále) s. f. 1. Inel belciug. 2. Joc vechi asemanator cu jocul de arshice din Spania. Mr. halca. Tc. (h)alka (SHeineanu II 199; Lokotsch 801; Ronzevalle 82) cf. ngr. χαλϰᾶς alb. halkë bg. sb. halká.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
halca, halcalesubstantiv feminin
-
- 1.1. Legatura de fier la ziduri. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: scoaba
-
- 2. Cerc de fier prin care se arunca din galop sulitza la jocul oriental numit gerid. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- 2.1. Jocul insushi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Miini ies turcii la halca Sus in Haidarpasha. ALECSANDRI P. P. 106. DLRLC
-
- 2.2. Dea halca = joc de copii nedefinit mai indeaproape. MDA2
- A bate halcaua = a pierde timpul. MDA2
-
etimologie:
- halka halca DEX '09 MDA2 DEX '98