Definitzia cu ID-ul 498743:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
halcá (halcále) s. f. 1. Inel belciug. 2. Joc vechi asemanator cu jocul de arshice din Spania. Mr. halca. Tc. (h)alka (SHeineanu II 199; Lokotsch 801; Ronzevalle 82) cf. ngr. χαλϰᾶς alb. halkë bg. sb. halká.