grohai¹ vi [At: CREANGA A. 21 / V: goroi graui ~ofai ~ogani ~hoi ~hoti ~oi ~oni ~ooi ~ooni ~ooti ~ani ~honi ~onhani gruhai gruhui / Pzi: 3 ~e / E: groh] (D. porci) A scoate sunete caracteristice speciei.

grohai² vt [At: I. CR. II 55 / V: gruh~ / Pzi: ~esc / E: fo cf grohot] (Reg) 1 A calca in picioare. 2 A inlatura paiele de pe arie cand se treiera cu caii. 3 A decoji meiul. 4 A pune caii sa calce spicele pana ce ramane numai samantza shi pleava.

GROHAÍ gróhai vb. IV. (Obishnuit la pers. 3) Intranz. (Despre porci shi mistretzi) A scoate grohaituri. In cotetz scroafa a adormit tolanita grohaind molcom catre cei doisprezece purcei care o sug lacomi. CAMILAR TEM. 50. Purcelul grohai multzumit shi incepu sa caute pe jos. REBREANU R. I 147. Am gasit copila teafara insa rasturnata cu albiutza de nishte porci care grohaiau imprejurul ei. CREANGA A. 21. ◊ Fig. (Depreciativ despre oameni) Ramas la masa... chiaburul rise iarashi mushcator grohaind de veselie atzitzatoare. DUMITRIU N. 241. Prez. ind. shi: grohaiesc (BOGZA C. O. 129).

A GROHAÍ pers. 3 gróhaie intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate groase shi scurte caracteristice speciei; a face „grohgroh”. /groh + suf. ~ai

grohaì v. a striga din gat k porcul. [Onomatopee].

gróhaĭ shi (maĭ rar) gróhoĭ shi ĭésc a í v. intr. (imit. care arata glasu porculuĭ batrin care glas seamana cu huruitu prabushiriĭ shi macinariĭ. E o var. grohotésc shi ruda cu lat. grundire grunnire vfr. gronir nfr. grogner gronder germ. grunzen sh. a.). Se zice despre glasu porculuĭ multzamit orĭ furios. V. tr. (shi gruhaĭ d. rus. grúhnutĭsĕa a se prabushi cu huruĭala. V. Bern. 1 357). Bat shi separ de pleava cerealele la arie (SHez. 30 169). V. girtonesc guitz.

grofai v vz grohai

grofani v vz grohai

grohani v vz grohai¹

grohoi v vz grohai¹

grohoni v vz grohai¹

grohoti¹ v vz grohai¹

gronhani v vz grohai¹

groni v vz grohai¹

grooi v vz grohai¹

grooni v vz grohai¹

grooti¹ v vz grohai¹

gruhai v vz grohai²

gruhai v vz grohai¹

gruhui v vz grohai¹

GROHOTÍ pers. 3 grohoteshte vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tirite de o apa sau desprinse dintrun munte) A face zgomot rostogolinduse sau pravalinduse. Urla Tarcaul in vale umflat de puhoaie; din ce in ce mai tare saud grohotind bolovanii tiritzi in valurilei posomorite. VLAHUTZA O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohai.

GROHOTÍ pers. 3 grohoteshte vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolinduse. 2. (Despre porci) A grohai. Slav (v. sl. grohotati).

A GROHOTÍ pers. 3 ~éshte intranz. A face zgomot rostogolinduse shi sfaramanduse. /<sl. grohotati

grohotì v. a se sfarama (vorbind de stanci): s’aud grohotind bolovanii. [Rus. GROHOTATI a bubui].

grohotésc v. tr. (vsl. grohotatĭ rus. átĭ a hohoti; rut. íti a bubui; bg. grohnuvam bubuĭ. V. grohaĭ grohot zdruhaĭ). Sud. Faramitzesc prefac in grohotish.

grúhaĭ V. grohaĭ.

grohaí (a ~) vb. ind. prez. 3 gróhaie imperf. 3 sg. grohaiá; conj. prez. 3 sa gróhaie

grohaí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. gróhaie; imperf. 3 sg. grohaiá

grohotí (a ~) vb. ind. prez. 3 sg. grohotéshte imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 sa grohoteásca

grohotí vb. ind. prez. 3 sg. grohotéshte imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 sg. shi pl. grohoteásca

grohaesc hae 3 haiam 1 imp.

GROHAÍ vb. v. guitza.

GROHAI vb. a guitza (reg.) a grohoti a gurui (Ban. shi Olt.) a coicai (Mold. shi Bucov.) a covitza a covitzai. (Porcul ~.)

GROHOTÍ vb. v. grohai guitza.

grohoti vb. v. GROHAI. GUITZA.