GROHOTÍ pers. 3 grohoteshte vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietrele tirite de o apa sau desprinse dintrun munte) A face zgomot rostogolinduse sau pravalinduse. Urla Tarcaul in vale umflat de puhoaie; din ce in ce mai tare saud grohotind bolovanii tiritzi in valurilei posomorite. VLAHUTZA O. A. II 155. 2. (Despre porci) A grohai.