GROHAÍ gróhai vb. IV. (Obishnuit la pers. 3) Intranz. (Despre porci shi mistretzi) A scoate grohaituri. In cotetz scroafa a adormit tolanita grohaind molcom catre cei doisprezece purcei care o sug lacomi. CAMILAR TEM. 50. Purcelul grohai multzumit shi incepu sa caute pe jos. REBREANU R. I 147. Am gasit copila teafara insa rasturnata cu albiutza de nishte porci care grohaiau imprejurul ei. CREANGA A. 21. ◊ Fig. (Depreciativ despre oameni) Ramas la masa... chiaburul rise iarashi mushcator grohaind de veselie atzitzatoare. DUMITRIU N. 241. Prez. ind. shi: grohaiesc (BOGZA C. O. 129).