opțiuni
  • info

10 definiții pentru ghiduș (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.

GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.

ghiduș, ~ă a [At: PRAVILA (1814), 152/2 / V: (reg) ~duși / Pl: ~i / E: ghidi + -uș] 1 (Mol) Bufon. 2-3 smf, a (Om) poznaș. 4 (Dep; d. oameni) Leneș.

GHIDÚȘ1, ghiduși, s. m. (Mold.) Om care face ghidușii; ștrengar, poznaș, mucalit. Ghidi! ghidi! ghiduș ce ești! CREANGĂ, P. 24.

GHIDÚȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care face ghidușii; care se ține de pozne; poznaș; șotios; năzbâtios; nebunatic. /ghidi + suf. ~uș

ghiduș m. Mold. poznaș: a! ghidi, ghidi, ghiduș ce ești! CR. [Derivat din ghidi, cu sufixul uș (cf. jucăuș)].

ghidúș m. (din biduș, murdar [Trans.] d. ung. büdös, puturos, de unde înț. de „leneș, poznaș”). Est. Vechĭ. Actor. Azĭ. Poznaș, farsor, bufon. V. istrion.

ghiduși smf, a vz ghiduș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHIDÚȘ s. v. bufon, măscărici, paiață.

ghiduș s. v. BUFON. MĂSCĂRICI PAIAȚĂ.

Intrare: ghiduș (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiduș
  • ghidușul
  • ghidușu‑
plural
  • ghiduși
  • ghidușii
genitiv-dativ singular
  • ghiduș
  • ghidușului
plural
  • ghiduși
  • ghidușilor
vocativ singular
  • ghidușule
  • ghidușe
plural
  • ghidușilor
ghiduși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghidușă, ghidușesubstantiv feminin
ghiduș, ghidușisubstantiv masculin
ghiduș, ghidușăadjectiv

  • 1. familiar (Persoană) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: glumeț hazliu mucalit poznaș vesel ștrengar
    • format_quote Ghidi! ghidi! ghiduș ce ești! CREANGĂ, P. 24. DLRLC
    • format_quote Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48. DLRLC
    • format_quote Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. HOGAȘ, DR. II 53. DLRLC
    • format_quote Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127. DLRLC
etimologie:
  • Ghidi + sufix -uș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.