opțiuni
  • info

12 definiții pentru glumeț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec.

GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaș, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec.

glumeț, ~eață [At: MAIORESCU, CR. II, 338 / Pl: ~i, ~e / E: bg глумец] 1 a (D. oameni) Care face multe glume. 2 a (D. oameni) Căruia îi place să glumească. 3 a (D. manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul Si: hazliu. 4 a Plin de voie bună. 5 a Care provoacă voia bună. 6-7 sm, a (Fig; irn) Nebun.

GLUMÉȚ, -EÁȚĂ, glumeți, -e, adj. 1. Care provoacă rîsul, plin de haz, de duh; hazliu. Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț. REBREANU, R. I 58. Nu zîmbea... la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3. ◊ (Adverbial) Vasca vorbea fără grijă și glumeț ca totdeauna. SADOVEANU, O. VII 36. ♦ Fig. Vesel, vioi. Una din acele fanfare vînătorești, al căror ritm iute și chiar glumeț pare că se îngînă cu vibrațiunile melancolice și prelungite ale instrumentului ce le produce. ODOBESCU, S. III 96. 2. (Despre oameni) Care face multe glume, care glumește des, căruia îi place să glumească; vesel, poznaș, șugubăț. De glumeț, glumeț era moș Nichifor, nu-i vorbă. CREANGĂ, P. 111.

GLUMÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care spune sau face glume; bun de glume. /<bulg. glumec

glumeț a. și m. care face să râză. [Slav. GLUMĬȚĬ].

gluméț, -eáță s. și adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. glumĭcĭ, bg. glumec). Care glumește, te face să rîzĭ: om glumeț, lume glumeață. Neserios, farsor: acest om e un glumeț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gluméț adj. m., pl. gluméți; f. glumeáță, pl. gluméțe

gluméț adj. m., pl. gluméți; f. sg. glumeáță, pl. gluméțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLUMÉȚ adj. hazliu, poznaș, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hâtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov. și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!)

GLUMEȚ adj. hazliu, poznaș, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hîtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov. și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!)

Glumeț ≠ serios

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

glumeț, glumeți s. m. (eufem.) bolnav psihic, nebun, smintit.

Intrare: glumeț
glumeț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glumeț
  • glumețul
  • glumețu‑
  • glumeață
  • glumeața
plural
  • glumeți
  • glumeții
  • glumețe
  • glumețele
genitiv-dativ singular
  • glumeț
  • glumețului
  • glumețe
  • glumeței
plural
  • glumeți
  • glumeților
  • glumețe
  • glumețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glumeț, glumeațăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hâtru poznaș vesel șugubăț
    • format_quote De glumeț, glumeț era moș Nichifor, nu-i vorbă. CREANGĂ, P. 111. DLRLC
    • 1.1. (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: hazliu
      • format_quote Grigore vorbea despre nevastă-sa pe un ton glumeț. REBREANU, R. I 58. DLRLC
      • format_quote Nu zîmbea... la poveștile bătrîne și glumețe ale ostașilor. EMINESCU, N. 3. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Vasca vorbea fără grijă și glumeț ca totdeauna. SADOVEANU, O. VII 36. DLRLC
      • 1.1.1. figurat Vesel, vioi. DLRLC
        sinonime: vesel vioi
        • format_quote Una din acele fanfare vînătorești, al căror ritm iute și chiar glumeț pare că se îngînă cu vibrațiunile melancolice și prelungite ale instrumentului ce le produce. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.