5 definiții pentru ghidușă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHIDÚȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care face ghidușii; care se ține de pozne; poznaș; șotios; năzbâtios; nebunatic. /ghidi + suf. ~uș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GHIDÚȘ s. v. bufon, măscărici, paiață.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghiduș s. v. BUFON. MĂSCĂRICI PAIAȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ghidușă, ghidușesubstantiv feminin ghiduș, ghidușisubstantiv masculin ghiduș, ghidușăadjectiv
- 1. (Persoană) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ghidi! ghidi! ghiduș ce ești! CREANGĂ, P. 24. DLRLC
- Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48. DLRLC
- Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. HOGAȘ, DR. II 53. DLRLC
- Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127. DLRLC
-
etimologie:
- Ghidi + sufix -uș. DEX '98 DEX '09