GENÚNCHI genunchi s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni shi la unele animale) care cuprinde regiunea articulatziei femurului cu tibia (incluzand shi rotula). ◊ In genunchi = cu picioarele indoite din genunchi shi cu gambele ashezate pe pamant. Pe genunchi = pe portziunea anterioara a picioarelor imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gura = ghemuit strans. A cadea in genunchi (inaintea cuiva) = a se lasa cu genunchii (1) la pamant (inaintea cuiva) in semn de umilintza de respect sau pentru rugaciune; p. ext. a ruga pe cineva in mod insistent calduros cu umilintza. A i se taia cuiva genunchii = a avea senzatzia k nu se mai poate tzine pe picioare (de emotzie). ♦ Lovitura data cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] Lat. genuc(u)lum (= geniculum).

genunchi sm [At: COD. VOR. 23/11 / V: (inv) ~uchi ghe~ sm (iuz) ~che ~uche ~runche ghenuche gerunche gerunchi ghenunche^[1] sn / Pl: ~ (iuz) ~che ~uri sn / E: lat genuc(u)lum] 1 Parte a piciorului (la oameni shi la unele animale) care cuprinde regiunea articulatziei femurului cu tibia incluzand shi rotula. 2 (Ie) Pana la ~ul broashtei Foarte putzin. 3 (Pop; is) Oul ~ului Rotula. 4 (Ilav) Din ~ Cu plecaciune. 5 (Ilav) In ~ Cu picioarele indoite din genunchi shi cu gambele ashezate pe pamant. 6 (Ilav) Pe ~ Pe portziunea anterioara a picioarelor imediat mai sus de genunchi (1) la persoanele ashezate. 7 (Ilav) Cu ~i la gura Ghemuit. 8 (Ie) A cadea in ~ (inaintea cuiva) A se lasa cu genunchii la pamant (inaintea cuiva) in semn de umilintza de respect sau pentru rugaciune. 9 (Iae) A ruga pe cineva in mod staruitor calduros cu umilintza. 10 (Fig; ie) A i se taia cuiva ~i A avea senzatzia k nu se mai poate tzine pe picioare (de emotzie). 11 Lovitura data cu genunchiul. 12 Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). 13 (Inv) Semintzie. 14 (Inv) Trib. corectata

GENÚNCHI genunchi s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni shi la unele animale) care cuprinde regiunea articulatziei femurului cu tibia (incluzand shi rotula). ◊ In genunchi = cu picioarele indoite din genunchi shi cu gambele ashezate pe pamant. Pe genunchi = pe portziunea anterioara a picioarelor imediat mai sus de genunchi (1) (cand cineva shade). ◊ Expr. Cu genunchii la gura = ghemuit strans. A cadea in genunchi (inaintea cuiva) = a se lasa cu genunchii (1) la pamant (inaintea cuiva) in semn de umilintza de respect sau pentru rugaciune; p. ext. a ruga pe cineva in mod staruitor calduros cu umilintza. A i se taia cuiva genunchii = a avea senzatzia k nu se mai poate tzine pe picioare (de emotzie). ♦ Lovitura data cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] Lat. genuc(u)lum (= geniculum).

GENÚNCHI genunchi s. m. 1. Incheietura osului coapsei cu fluierul piciorului cuprinzind shi rotula. Pe ulitza... noroiul shi baltoacele erau pina la genunchi. REBREANU R. I 175. Simtzea cum i se taie picioarele de la genunchi. BART E. 261. Genunchii i tremurau de oboseala. BUJOR S. 24. Oul genunchiului = rotula. ◊ Loc. adv. In genunchi = cu genunchiul (sau genunchii) pe pamint Titu alunecase in genunchi la picioarele ei. REBREANU R. I 245. (In legatura cu verbele «a sta» «a asheza» «a tzine» «a pune» etc.) Pe genunchi = pe portziunea picioarelor dintre genunchi shi shold cind cineva sta jos v. poala. Ma ia pe genunchi. Ma leagana. Ii place sa se joace cu mine. STANCU D. 38. Desagii carei tzinea pe genunchi inaintea mea naveau in ei decit nishte cirpe. GALACTION O. I 88. Pe genunchii mei shedeavei Vom fi singurisingurei. EMINESCU O. I 75. ◊ Expr. Cu genunchii la gura = adunat ghem ghemuit inchircit. Dirdiiam linga cuptor cu genunchii la gura. A cadea (sau a da) in genunchi (inaintea sau dinaintea cuiva) = a se lasa la pamint (inaintea cuiva) in semn de umilintza de respect sau de rugaciune. Ivan atunci... a cazut in genunchi dinaintea lui dumnezeu. CREANGA P. 300. A i se taia genunchii = a nu se mai putea tzine pe picioare. Genunchii mi se taie incit nam fortza sa ma locomot (= mishc). ALECSANDRI T. I 267. 2. Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). Pl. shi: (s. n. neobishnuit) genunche (CREANGA P. 251). Variante: (regional) genúnche (JARNÍKBIRSEANU D. 276) genúchi (ISPIRESCU L. 28 JARNÍKBIRSEANU D. 187) s. m.

GENÚNCHI ~ m. 1) (la om shi la unele animale) Partea din fatza a piciorului care cuprinde regiunea articulatziei femurului cu tibia. * Oul ~ului rotula. In ~ cu genunchii pe pamant. Pe ~ pe partea anterioara a picioarelor mai sus de genunchi. A cadea in ~ a se ruga umilitor ashezanduse in genunchi (in fatza cuiva). A i se taia cuiva ~i a nu se mai putea tzine pe picioare (de emotzie de frica de oboseala etc.). Cu ~i la gura ghemuit. 2) Deformare rotunjita a pantalonilor in dreptul acestei partzi a piciorului. /<lat. genuc(u)lum

genúnchĭ V. genuchĭ.

genuche sm vz genunchi

genuchi sn vz genunchi

geruche smn vz genunchi

gerunche sn vz genunchi

gerunchi sn vz genunchi

ghenuche sn vz genunchi

ghenunche sn vz genunchi

ghenunchi^[1] sm vz genunchi

GENÚCHI s. m. v. genunchi.

GENÚCHE s. m. V. genunchi.

GENÚCHI s. m. V. genunchi.

genuchiu m. incheietura piciorului unde se uneshte fluierul cu coapsa. [Mold. genunchiu = lat. GENUCULUM].

genunchiu n. Mold. V. genuchiu.

genúchĭ (vest) shi genunchĭ (est) m. pl. tot asha (lat. genúculum shi genículum dim. d. genu; vgr. góny scr. ganu got. kniu germ. knie; it. ginocchio pv. genolh fr. genou cat. genoll sp. hinojo pg. joelho. Cp. cu manunchĭ rarunchĭ paduche). Indoitura de la mijlocu picĭorului locu unde se uneshte tibia cu femuru shi unde e rótula. Vechĭ. Rar. (dupa vsl. kolĕno „genuchĭ” shi „trib”). Trib. In genuchĭ sprijinindute pe genuchĭ: a cadea in genuchĭ. SHi un genuche unche pl. doĭ genuchĭ unchĭ shi neutru: un genuchĭ unchĭ pl. doŭa genuche unche. Vechĭ shi gerunchĭ (k rarunchĭ).

gerúnchĭ V. genuchĭ.

genúnchi s. m. art. genúnchiul; pl. genúnchi

genúnchi s. m. art. genúnchiul; pl. genúnchi

genunchi

OSUL GENÚNCHIULUI s. v. rotula.

OUL GENÚNCHIULUI s. v. rotula.

osul genunchiului s. v. ROTULA.

oul genunchiului s. v. ROTULA.

genúchi (genúchi) s. m. 1. Parte a piciorului care cuprinde articulatzia femurului cu tibia. 2. (Inv.) Neam spitza. Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u megl. zenucl’u istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez I 212; Pushcariu 706; Densusianu Hlr. 161; CandreaDens. 161; REW 3937; DAR) cf. it. ginocchio prov. genolh fr. genou cat. genoll sp. hinojo port. jeelho. Forma cu infix nazal paralela cu prima este comuna mai ales in est (ALR I 57); a dat nashtere acelorashi der. Sensul 2 care DAR il explica prin influentza sl. kolĕno ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher s. n. (pieptar lung pina la genunchi; genunchiera; scindura care lucreaza cizmarii tzinindo pe genunchi); ingenunchia vb. (a se asheza in genunchi; a infringe a umili a supune) care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu Hlr. 165; Pushcariu 850; CandreaDens. 730; DAR); ingenunchetura s. f. (articulatzie).

pana la genunchiul broashtei expr. (iron.) 1. foarte putzin 2. deloc