genúchi (genúchi) s. m. 1. Parte a piciorului care cuprinde articulatzia femurului cu tibia. 2. (Inv.) Neam spitza. Var. genunchi(u). Mr. genuncl’u megl. zenucl’u istr. jeruncl’u. Lat. genuc(u)lum (Diez I 212; Pushcariu 706; Densusianu Hlr. 161; CandreaDens. 161; REW 3937; DAR) cf. it. ginocchio prov. genolh fr. genou cat. genoll sp. hinojo port. jeelho. Forma cu infix nazal paralela cu prima este comuna mai ales in est (ALR I 57); a dat nashtere acelorashi der. Sensul 2 care DAR il explica prin influentza sl. kolĕno ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher s. n. (pieptar lung pina la genunchi; genunchiera; scindura care lucreaza cizmarii tzinindo pe genunchi); ingenunchia vb. (a se asheza in genunchi; a infringe a umili a supune) care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu Hlr. 165; Pushcariu 850; CandreaDens. 730; DAR); ingenunchetura s. f. (articulatzie).