GENÚNCHI genunchi s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni shi la unele animale) care cuprinde regiunea articulatziei femurului cu tibia (incluzand shi rotula). ◊ In genunchi = cu picioarele indoite din genunchi shi cu gambele ashezate pe pamant. Pe genunchi = pe portziunea anterioara a picioarelor imediat mai sus de genunchi (1). ◊ Expr. Cu genunchii la gura = ghemuit strans. A cadea in genunchi (inaintea cuiva) = a se lasa cu genunchii (1) la pamant (inaintea cuiva) in semn de umilintza de respect sau pentru rugaciune; p. ext. a ruga pe cineva in mod insistent calduros cu umilintza. A i se taia cuiva genunchii = a avea senzatzia k nu se mai poate tzine pe picioare (de emotzie). ♦ Lovitura data cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor in dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s. m.] Lat. genuc(u)lum (= geniculum).