gazda sf [At: (a. 1767) IORGA S. D. XIII 263 / V: gazd sm / E: mg gázda] 1 (Trs; ioc sarac sau sluga) TZaran bogat Si: bogatan chiabur (reg) gazdac. 2 (Ila) De ~ (mare) Din oameni bogatzi. 3 (Trs) Proprietar. 4 (Mol; rar) Nevasta. 5 Persoana care primeshte pe cineva in casa (dandui adapost). 6 Persoana care tzine pe cineva in casa in schimbul unei chirii (shi cu intretzinere platita). 7 Stapanul unei case in raport cu oaspetzii sai Si: amfitrion. 8 (Pex) Organism pe (sau in) care traieshte un animal parazit aflat in stare larvara sau adulta. 9 Locuintza ocupata de cineva in calitate de oaspete sau de chiriash.

GÁZDA gazde s. f. 1. Persoana care primeshte la sine pe cineva dindui adapost; amfitrion. Ion k gazda se gindeshte tot la lucruri bune. SP. POPESCU M. G. 85. Ceru de la gazda pe cineva care sai arate lucrurile cele mai insemnate. ISPIRESCU L. 278. Ie un pahar shil intinde gazdei. CREANGA A. 97. ◊ (Metaforic) Iara gazda noastra zice Dindushi ramurilen laturi: «O privitzii cum viseaza Visul codrului de fagi!». EMINESCU O. I 101. ♦ Persoana care tzine pe cineva cu chirie (shi cu intretzinere platita). De gazda navea nevoie. Copilul putea merge la shcoala in fiecare dimineatza. REBREANU I. 52. ◊ Gazda de hotzi = persoana care adaposteshte pe hotzi shi vinde obiectele furate. 2. Locuintza provizorie (la un particular) ocupata de cineva in calitate de oaspete sau de chiriash. De nai gazda in sat Sa vii sa dormi la noi. COSHBUC P. I 230. Trebuie sa vie in gazda la mine. CARAGIALE O. VII 21. Nu shtiu cum sa fac k sa gasesc gazda nepotului meu. ALECSANDRI T. I 81. ◊ Expr. A trage in (sau la) gazda (la cineva) = a ramine la cineva pentru un timp limitat; a minea. Daca sosi trase la gazda la un om. ISPIRESCU L. 278. Dute de trage in gazda la dinsa shi fate k eshti un drumetz strain. CREANGA P. 170. Trebuia sa tragi la gazda cind era inca soarele deo sulitza sus pe cer. GHICA S. A. 41. A primi (pe cineva) in gazda = a oferi (cuiva) locuintza a adaposti (pe cineva) gratis sau cu plata. In cale dete preste un centaur carele il primi in gazda. ISPIRESCU U. 38. Cum adicatele! nu trebuie sa shtiu shi eu ce pramatie de calator primesc noaptean gazda? CARAGIALE P. 54. Dar dta moshule no sa ne spui ceva? am zis catra batrinul padurar ce ne primise in gazda. NEGRUZZI S. I 245. A (se) asheza in gazda (la cineva) = a(shi) gasi locuintza (la cineva). Ajungind acolo toamna tirziu mam ashezat in gazda la Pavel ciubotariul. CREANGA A. 81. Nea ashezat bunicul in gazda cu toata cheltuiala lui la una Irinuca. id. ib. 25. A da (pe cineva) la gazda = a gasi (cuiva) locuintza. Datzi pe Petre la gazda undeva. PASCULESCU L. P. 220. A lua (sau a tzine pe cineva) in gazda = a primi (pe cineva) in locuintza k chiriash. 3. (Transilv.) TZaran bogat care exploateaza munca tzaranimii sarace; chiabur bogatan. Mult ma mustra gazdele K leam furat eu vacile. SHEZ. VII 167. ◊ Loc. adj. De gazda (mare) = din parintzi chiaburi din oameni bogatzi; bogat. Am tot zorit sal insuram. Gasisem una mai de gazda. COSHBUC P. I 240. Fata de gazda mare Tot cu mina la parale! JARNÍKBIRSEANU D. 438. ♦ Stapin proprietar. Gazda fintinii facuse chiar un ospatz. RETEGANUL P. II 46. Vie gazda boilor K shti rindul buzelor! JARNÍKBIRSEANU D. 405.

GÁZDA ~e f. 1) Stapan al unei case considerat in raport cu oaspetzii sau chiriashii sai. 2) Locuintza care o ia cineva in chirie. A trai la ~. 3) Organism care serveshte drept mediu de viatza pentru anumite animale parazite. [G.D. gazdei] /<ung. gazda

GAZDA s.f. (Trans. SV) Stapin al unei gospodarii om cu stare. Parintele sa minie pre fiu pentru greshale gazda pre slugile sale. PP 124^v. Care are plug cu shase boi acelai gazda. OG 374. Etimologie: magh. gazda. Vezi shi gazdac. Cf. g a z d a c.

gazda f. 1. stapana casei in raport cu oaspetzii sai; 2. locuintza provizorie: a trage in gazda la cineva; 3. cuib: gazda de hotzi; 4. fig. tzintza: biata copila era gazda batailor AL. [Ung. GAZDA].

gázda f. pl. e (ung. gazda [d. vsl. gospoda] de unde shi sirb. pol. ceh. rut. gazda. V. gospodar). Stapinu saŭ stapina caseĭ care te ospateaza saŭ la care staĭ cu chirie. Gazduire. A trage in gazda la cineva a descinde la el venind din calatorie. A fi in gazda la cineva a locui la el (gratis orĭ cu plata). Gazda de hotzĭ cel care adaposteshte hotzĭ. A fi gazda (saŭ cĭuca) batailor a minca bataĭe de la totzĭ a fi cap de Turc.

gazd sms vz gazda

tzáragázda s. f. tzara care gazduieshte un congres o expozitzie o competitzie sportiva etc. ◊ „R.D. Germana tzaragazda expune intrun shir de pavilioane un numar mare de produse.” Sc. 8 III 64 p. 4. ◊ „Cu cei peste 800000 de locuitori ai sai cu puternica dezvoltare economica shi urbanistica Amsterdamul se inscrie pe harta tzarilorgazda drept cel mai mare orash.” R.l. 11 IV 73 p. 2. ◊ „De la colegii noshtri spanioli am aflat k echipa tzariigazda se afla de mai multe zile in cantonament.” R.l. 16 IV 75 p. 5; v. shi 26 XII 74 p. 6 25 XI 75 p. 5 (din tzara + gazda)

gázda s. f. g.d. art. gázdei; pl. gázde

gázda s. f. g.d. art. gázdei; pl. gázde

gazda de (shi despre un barbat: o gazda).

+tzaragazda s. f. g.d. art. tzariigazda; pl. tzarigazda

GÁZDA s. (livr.) amfitrion. (~ ia primit cu multa caldura.)

GÁZDA s. v. chiabur.

GAZDA s. (livr.) amfitrion. (~ ia primit cu multa caldura.)

gazda s. v. CHIABUR.

gázda (gázde) s. f. 1. Stapin proprietar. 2. (Trans. rar) Femeie nevasta. 3. Hangiu. 4. Amfitrion. 5. Gazduire. Mag. gazda (DAR; Gáldi Dict. 90). Der. gazdac s. m. (Trans. bogatan om instarit) din mag. gazdag; gazdash s. m. (inv. persoana care cauta gazduire pentru altzii); gazdashag s. m. (Trans. bunastare bogatzie) din mag. gazdagság; gazdashie s. f. (Trans. bunastare); gazdoaie s. f. (Trans. stapina casei); gazdoi s. m. (Trans. stapinul casei); gazdui vb. (a da gazduire); cf. sb. cr. ceh. rut. gazdovati de asemenea din mag.; gazdalui vb. (a gazdui) sec. XVII inv.; gazduitor s. m. (gazda).

gázda e s.f. Stapanul casei. Din magh. gazda „stapan bogat” (DA DER).

gazda gazde s. f. 1. proprietara unui bordel matroana. 2. (intl.) tainuitor de lucruri furate. 3. (intl.) persoana care ascunde infractori de politzie.