11 definiții pentru furtișag
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURTIȘÁG, furtișaguri, s. n. Furt (de mici proporții); ciupeală. – Furt + suf. -ișag (după magh. tolvajság).
FURTIȘÁG, furtișaguri, s. n. Furt (de mici proporții); ciupeală. – Furt + suf. -ișag (după magh. tolvajság).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
furtișag sn [At: VARLAAM, C. 325/1 / V: (înv) ~tuș~ / Pl: ~uri / E: furt + -ișag după mg tolvajság] 1 (Înv) Furt (1). 2 Furt (1) de mici proporții Si: ciupeală. 3 (Apc) Strângere în roiuri a albinelor, pe timp de secetă, primăvara sau toamna, în încercarea de a pătrunde în stupii care nu le aparțin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURTIȘÁG, furtișaguri, s. n. (Învechit) Furt, răpire. Arătă cartea de meșter de hoție, precum și nevasta ce-și aduce tot prin furtișag. ISPIRESCU, L. 379. Și să știi de la mine, că dumnezeu nu ajută celui care umblă cu furtișag. CREANGĂ, A. 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURTIȘÁG ~uri n. înv. Furt de lucruri mărunte. /furt + suf. ~ișag
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
furtișag n. furt însemnat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furtișág n., pl. urĭ (d. furt și suf. ung. -șag). Rar. Furt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furtișág s. n., pl. furtișáguri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furtișág s. n., pl. furtișáguri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FURTIȘÁG s. (fam.) găinărie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURTIȘAG s. (fam.) găinărie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
furtișág, furtișaguri, s.n. – Furt, hoție. – Din furt (< lat. furtum) + suf. -ișag (după magh. tolvajság) (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furtișag, furtișagurisubstantiv neutru
-
- Arătă cartea de meșter de hoție, precum și nevasta ce-și aduce tot prin furtișag. ISPIRESCU, L. 379. DLRLC
- Și să știi de la mine, că dumnezeu nu ajută celui care umblă cu furtișag. CREANGĂ, A. 45. DLRLC
-
etimologie:
- Furt + sufix -ișag DEX '98 DEX '09
- tolvajság DEX '98 DEX '09