opțiuni
  • info

11 definiții pentru ciupeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi. ♦ Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

ciupeálă sf [At: CARAGIALE, M. 236 / Pl: ~eli / E: ciupi + -eală] 1-3 Ciupire (1-3). 4 (Fig; fam) Furt mărunt (repetat).

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi; ciupire. 2. Fig. Însușire (de obicei repetată) a unor sume de bani dintr-un fond străin, reprezentînd o valoare neînsemnată (ca să nu se observe sau ca să nu atragă sancțiuni grave). Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. ♦ Însușire a unor crîmpeie de idei din cărțile altora. V. plagiat. Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.

CIUPEÁLĂ s. v. pișcătură.

CIUPEALĂ s. ciupitură, pișcare, pișcătură. (O ~ făcută pe pielea cuiva.)

ciupeală s. v. PIȘCĂTURĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciupeală, ciupeli s. f. 1. profit mărunt. 2. beție.

a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului.

Intrare: ciupeală
ciupeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupeală
  • ciupeala
plural
  • ciupeli
  • ciupelile
genitiv-dativ singular
  • ciupeli
  • ciupelii
plural
  • ciupeli
  • ciupelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciupeală, ciupelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ciupi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciupire ciupitură pișcare pișcătură
    • 1.1. figurat familiar Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: furt furtișag
      • format_quote Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. DLRLC
      • 1.1.1. Însușire a unor crâmpeie de idei din cărțile altora. DLRLC
        • format_quote Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147. DLRLC
etimologie:
  • Ciupi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.