fulgera [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG / V: (reg) s~ / Pzi: fulger / E: mlp fulgerare (= fulgur are)] 1 vim A se produce fulgere (1) in atmosfera. 2 vi (Rar; subiectul e Dumnezeu cerul norii etc.) A produce fulgere (1). 3 vi (Fig; d. oameni; ie) A tuna shi a ~ A face scandal. 4 vi (Iae) A tranti shi a bufni. 5 vi (Fig) A sclipi k un fulger (1) Si: a luci a scanteia. 6 vi (Ie) A(i) ~ ochii (cuiva) A arunca priviri patrunzatoare 7 vi (Fig) A se ivi fulgerator. 8 vi (Fig) A trece fulgerator. 9 vr (Pop; rar; d. fructe) A nu se dezvolta bine Si: (reg) a se inchirci. 10 vt (Fig) A izbi pe cineva doborandul cu o lovitura rapida shi puternica. 11 vt (Fig; shie a ~ din ochi pe cineva) A arunca asupra cuiva o privire iute shi taioasa. 12 vt (Fig; shae) A strapunge cu privirea pe cineva Si: a scruta. 13 vt (Ivr; astazi poetic) A face ceva sa sclipeasca.

FULGERÁ fúlger vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce fulgere in atmosfera. Asupra noastra fulgera trasneshte shi bat puhoaiele. SADOVEANU B. 7. Fulgera din cind in cind shi se lumineaza departe o dunga de padure. SAHIA N. 26. O cum fulgera de strashnic... groaznice tunete o sa avem! NEGRUZZI S. I 58. ◊ (Rar cu precizarea unui subiect) Dear veni luna lui mai Sami aud ceriul tunind Sa vad norii fulgerind. ALECSANDRI P. P. 287. ◊ Expr. (Despre persoane) A tuna shi a fulgera = a face scandal a trinti shi a bufni. 2. Intranz. Fig. (Cu precizarea subiectului) A scinteia a luci a sclipi (k un fulger). In lucirile amurgului otzelele oshteanului fulgerau. SADOVEANU O. VII 57. O gondola fulgerind Cu fanarul ei cel roshu. MACEDONSKI O. I 242. Palan aer fulgera Capul mirzacesc zbura! ALECSANDRI P. P. 114. ♦ (Cu pron. refl. in dativ) A se ivi sau a trece repede (k un fulger). Un gind nebun deodata i fulgera prin minte. COSHBUC P. II 96. Draghici se facu alb k hirtia. In spaima lui... se agatza de prima scapare o minciuna i fulgera prin minte. VLAHUTZA O. A. III 41. (Impers.). Imi fulgera o clipa prin minte sa fug la Cimpulung. CAMIL PETRESCU U. N. 257. ◊ Tranz. Intro seara linga mucul de luminare Mitrea a simtzit cal fulgera intzelegerea. SADOVRANU M. C. 71. 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva doborindul cu o lovitura repede shi puternica; a sageta. V. trasni. Ii alungau cazacii cu caii shii fulgerau cu sabiile. STANCU D. 215. Am lasat calul la o parte shi am tras un foc in vint. Sa nu indrazneshti sa te mishti k te fulger! SANDUALDEA U. P. 73. Peun mal strain La fulgerat un bratz hain! COSHBUC P. I 146. (Intranz.) Miadun puterile solare SHi fulgerind dupa un semn K Arhimed in departare Aprind escadrele de lemn. ANGHELIOSIF C. M. I 25. ◊ (Cu sens atenuat; instrumentul actziunii este privirea ochii) Ma fulgera cind shi cind cu privirea lui de friguri. SADOVEANU O. VIII 21. Ana se intoarse din usha shi il fulgera cu privirea. C. PETRESCU C. V. 236. Se scoala in picioare teribil nalt semetz SHi fulgera armata cun ochi plin de dispretz. ALECSANDRI P. III 347. (Intranz.) [Tomsha] fulgera scurt cu ochii spre oshtenii caruntzi ai lui Mihaivoda carei avea in leafa. SADOVEANU O. VII 17. ◊ (Actziunea este savirshita de altzi agentzi) Batrinul Nour fulgerat de dambla nu mai ieshi decit foarte rar din odaia lui. SADOVEANU O. I 265. Mam prabushit... Impins in gol deo tainica povara. Cum cade omul fulgerat de moarte. TOPIRCEANU B. 102. Prez. ind. shi: (rar) fulgereaza (EMINESCU O. I 66).

A FULGERÁ¹ fúlger 1. intranz. 1) A se produce fulgere (in atmosfera). 2) fig. A aparea pe neashteptate (k un fulger). Un gand i fulgera prin minte. 2. tranz. 1) (fiintze obiecte) A lovi trasnetul; a detuna; a trasni. 2) fig. A lovi iute shi cu putere. ◊ ~ cu privirea a arunca o privire rapida shi patrunzatoare. 3) fig. A strapunge k un fulger. La fulgerat o idee. /<lat. fulgerare

fulgerà v. 1. a lumina cu fulgere: fig. ochii fulgerau EM.; 2. a lovi cu fulgerul a trasni: 3. a trece repede: fulgera sageata ’n vant AL.; fig. mii de idei imi fulgerau prin gand. [Lat. FULGERARE].

2) fúlger a á v. intr. (d. fulger 1 saŭ lat. fulgerare ild. fulgurare; it. folgorare). Produc fulgere: Dumnezeŭ fulgera. Fig. Trec rapede: o ideĭe va fulgerat pin cap. V. impers. Se produc fulgere: uĭtete cum fulgera! V. tr. Lovesc cu fulgeru orĭ cu alt lucru omoritor trasnesc: artileriaĭ fulgera pe dushmanĭ. Fig. Privesc amenintzator grozav: la fulgerat cu privirea. In Serbia sf.

fulgerá (a ~) vb. ind. prez. 3 fúlgera

fulgerá vb. ind. prez. 3 sg. fúlgera

FULGERÁ vb. (MET.) (pop.) a scapara a straluci (reg.) a sfulgera (reg. fig.) a sageta. (Afara ~ va ploua.)

FULGERA vb. (MET.) (pop.) a scapara a straluci (reg.) a sfulgera (reg. fig.) a sageta. (Afara ~ va ploua.)

a tuna shi a fulgera expr. a fi foarte furios; a face scandal.