FULGERÁ fúlger vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se produce fulgere in atmosfera. ◊ Expr. A tuna shi a fulgera = (despre oameni; shi la pers. 1) a face scandal; a tranti shi a bufni. 2. Intranz. Fig. A scanteia a luci a sclipi (k un fulger). ♦ A se ivi sau a trece repede (k fulgerul). 3. Tranz. Fig. A izbi pe cineva doborandul cu o lovitura rapida shi puternica. ♦ A arunca asupra cuiva o privire iute shi taioasa; a tzintui a strapunge cu privirea. Lat. pop. fulgerare (= fulgurare).