FUIÓR fuioare s. n. Manunchi de canepa de in melitzat shi daracit gata de tors; p. ext. manunchi de borangic sau de lana. ◊ Expr. (Pop.) Ashi lua ale trei fuioare = a pleca; ashi lua catrafusele. A tzine fuior cu cineva = a nu se lasa intimidat de cineva. ♦ Panza de canepa sau de in. [Pr.: fuior] Et. nec.

fuior [At: PRAVILA (1640) ap. TDRG. / P: fuior / Pl: ~oare / E: ml *folliolus] 1 sn Manunchi de canepa de in melitzat shi periat gata de tors. 2 sn (Pex) Manunchi de borangic sau de lana. 3 sn (Pop; ie) A da panza pe ~oare A se inshela intro tranzactzie. 4 sn (Pop; ie) A tzine ~ cu cineva A nu se lasa intimidat de cineva. 5 sn (Pop; ie) Ashi lua (ale) trei ~oare A pleca repede de undeva Si: a fugi (fam) a o shterge. 6 sn (Iae) Ashi lua catrafusele. 7 sn (Ivp; is) ~ul popii Fuiorul (1) care se dadea preotului la tzara k dar peste taxa obishnuita cand acesta umbla cu Iordanul. 8 sn (Ilav) K ~ul popii K o obligatzie de la care nu te potzi sustrage. 9 sn (Pop; ie) A fi pe deasupra k ~ul popii A fi mai mult decat se cuvine. 10 sn (Iae) A avea noi necazuri pe langa cele vechi. 11 sn (Pop; ie) A umbla k ~ul popii A umbla de colocolo fara astampar. 12 sn (Iae) A umbla fara rost. 13 av (Pop) Mult. 14 sn Panza de canepa sau de in. 15 sn Feshtila facuta din fire de fuior sau de bumbac. 16 sn (Bot; reg) Colilie (Stipa pennata).

FUIÓR fuioare s. n. Manunchi de canepa de in melitzat shi periat gata de tors; p. ext. manunchi de borangic sau de lana. ◊ Expr. (Pop.) Ashi lua ale trei fuioare = a pleca; ashi lua catrafusele. A tzine fuior cu cineva = a nu se lasa intimidat de cineva. ♦ Panza de canepa sau de in. [Pr.: fuior] Et. nec.

FUIÓR fuioare s. n. Manunchi de cinepa de in mai rar de lina (v. caier) sau de borangic melitat shi pieptanat gata de tors. Degetele ei... torceau dintro furca de aur shi dintrun fuior de o lina k argintul. EMINESCU N. 8. Sami aduci cu pliscul tau Cinci fuioare de matasa De la mama de acasa. ALECSANDRI P. P. 142. Doi saci plini unul cu fuioare de cinepa shi altul cu fuioare de in. RETEGANUL P. I 53. ◊ Fig. Apa lovita de muchile stincilor se sfarma in bulgari sclipitori; din clocotul undelor pripite fuioare de argint se desfac in bataia lunii. VLAHUTZA O. A. II 136. ◊ Expr. (Popular) Ashi lua ale trei fuioare = ashi lua catrafusele v. catrafus. Fata mea satzi iei ale trei fuioare shi sa te duci din casa mea. ISPIRESCU L. 396. A tzine fuior cu cineva = a nu se lasa intimidat de cineva. Filozoful acela tzinea fuior cu boierul shi nu se lasa intru nimica mai pe jos decit dinsul. SBIERA P. 246. ♦ Pinza de cinepa sau de in. Era gatit in camasha alba de fuior. CAMILAR TEM. 322. Fami camasha de fuior K mii gindu sa mansor. JARNÍKBIRSEANU D. 365.

FUIÓR ~oáre n. 1) Manunchi de fibre (de canepa de in) pregatit a fi tors. 2) rar Panza de canepa sau de in. [Sil. fuior] / Orig. nec.

fuior n. 1. manunchiu de fire de canepa sau de in; 2. fig. fir: fuiorul dragostei; fuiorul popii aluziune la fuiorul de canepa sau de in ce femeile dela tzara dedeau popii in ajunul bobotezei: astai pe d’asupra k fuiorul popii. [Vechiurom. folior lat. *FOLLIOLUS saculetz].

fuĭór n. pl. oáre (lat. *funiolus = funiculus dim. d. funis funie: mrom. shi megl. fuĭor shi fulĭor). Manunchĭ de cinepa saŭ de in. Tort¹ cit incape pe fus. O barba k fuĭoru o barba mare. K fuioru popiĭ (k fuioru care se obishnuĭa a se da pe linga altele popiĭ cind umbla cu „ajunu” orĭ cu „Ĭordanu”) pe deasupra fara folos: banĭ datzĭ k fuĭoru popiĭ! Adv. K un fuĭor zbirlit: calu o rupe de fuga cu coada fuĭor (NPl. Ceaur 20).

fuiór s. n. pl. fuioáre

fuiór s. n. (sil. fuior) pl. fuioáre

fuiór (fuioáre) s. n. 1. Manunchi de cinepa sau de lina gata de tors. 2. Cinepa in general. Mr. megl. ful’or. Origine incerta. Probabil din lat. fŏliola dim. de la fŏlium „foaie”. Rezultatul normal fuioara conservat in Mold. a fost inlocuit de un sing. analogic format pe baza pl. Semantismul pare a se explica fie prin forma caracteristica a sculului sau fuiorului fie prin sensul de „ghirlanda” atestat pentru lat. folia cf. sp. copo. Aceasta ipoteza pare de preferat der. din lat. *folliolus de la follis (Pushcariu 664 shi Conv. lit. XXXV 821; Pushcariu ZRPh. XXVII 742; CandreaDens. 616; Pascu I 86; REW 3421; DAR; Densusianu GS II 317; Rosetti I 167) al carui semantism este dificil de explicat cel putzin tot atit cit cel al ipotezei anterioare. Scriban propune *fŭnĭolus in loc de fŭnĭcŭlus care ar lasa fara explicatzie formele dialectale.

a tzine fuior (cu cineva) expr. (pop.) a nu se lasa intimidat (de cineva).