fuiór (fuioáre) s. n. 1. Manunchi de cinepa sau de lina gata de tors. 2. Cinepa in general. Mr. megl. ful’or. Origine incerta. Probabil din lat. fŏliola dim. de la fŏlium „foaie”. Rezultatul normal fuioara conservat in Mold. a fost inlocuit de un sing. analogic format pe baza pl. Semantismul pare a se explica fie prin forma caracteristica a sculului sau fuiorului fie prin sensul de „ghirlanda” atestat pentru lat. folia cf. sp. copo. Aceasta ipoteza pare de preferat der. din lat. *folliolus de la follis (Pushcariu 664 shi Conv. lit. XXXV 821; Pushcariu ZRPh. XXVII 742; CandreaDens. 616; Pascu I 86; REW 3421; DAR; Densusianu GS II 317; Rosetti I 167) al carui semantism este dificil de explicat cel putzin tot atit cit cel al ipotezei anterioare. Scriban propune *fŭnĭolus in loc de fŭnĭcŭlus care ar lasa fara explicatzie formele dialectale.