FUIÓR fuioare s. n. Manunchi de cinepa de in mai rar de lina (v. caier) sau de borangic melitat shi pieptanat gata de tors. Degetele ei... torceau dintro furca de aur shi dintrun fuior de o lina k argintul. EMINESCU N. 8. Sami aduci cu pliscul tau Cinci fuioare de matasa De la mama de acasa. ALECSANDRI P. P. 142. Doi saci plini unul cu fuioare de cinepa shi altul cu fuioare de in. RETEGANUL P. I 53. ◊ Fig. Apa lovita de muchile stincilor se sfarma in bulgari sclipitori; din clocotul undelor pripite fuioare de argint se desfac in bataia lunii. VLAHUTZA O. A. II 136. ◊ Expr. (Popular) Ashi lua ale trei fuioare = ashi lua catrafusele v. catrafus. Fata mea satzi iei ale trei fuioare shi sa te duci din casa mea. ISPIRESCU L. 396. A tzine fuior cu cineva = a nu se lasa intimidat de cineva. Filozoful acela tzinea fuior cu boierul shi nu se lasa intru nimica mai pe jos decit dinsul. SBIERA P. 246. ♦ Pinza de cinepa sau de in. Era gatit in camasha alba de fuior. CAMILAR TEM. 322. Fami camasha de fuior K mii gindu sa mansor. JARNÍKBIRSEANU D. 365.