11 definiții pentru fremăta
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.
FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fremăta vi [At: ALECSANDRI, P. III, 652 / Pzi: freamăt, (îvp) ~tez / E: freamăt] 1 (D. frunze) A produce freamăt (1). 2 (D. copaci) A foșni. 3 (Fig; d. oameni) A se înfiora. 4 (Fig; d. oameni) A vibra. 5 (Fig; d. colectivități) A se agita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze, p. ext. despre copaci și păduri) A produce freamăt. V. foșni. Un tei fremăta lin la o boare de vînt și trimetea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428. Îmi freamătă frunza, – iar apele-mi cîntă Și toate ca-n vis îmi apar. IOSIF, P. 3. Freamătă codrii de vuietul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. ◊ Fig. Doina fremăta în adîncuri. SADOVEANU, O. I 299. ♦ Tranz. A face să tremure, a mișca. Arinii și plopii își freamătă neliniștiți frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326. ◊ Fig. Ascult cum își freamătă cîntul Pădurea, părîul și vîntul. COȘBUC, P. II 89. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a tresălta. Fremătînd întreagă, se ridică Cu ochii-ntunecați. TOMA, C. V. 146. ♦ (Despre colectivități) A se mișca, a se agita. Freamătă mulțimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare; Sună tobele puternic, Țipă vesele fanfare. IOSIF, T. 80. ◊ (Despre locul unde se agită o mulțime) Sala de cinematograf provincial... era plină, caldă, fremăta de zgomot stăpînit. DUMITRIU, N. 291. Clocoteau împrejurimile de zgomot și pînă dincolo de întinsurile Podenilor cîmpia fremăta ca un stup. MIHALE, O. 317.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FREMĂTÁ freámăt intranz. 1) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot ușor și înăbușit, mișcându-se încet (sub actiunea vântului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-și exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitație și murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emoție puternică; a palpita; a vibra. 4) fig. A se mișca în tremur. /Din freamăt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fremătà v. a scoate un freamăt: lung freamătă codrii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*frem, -út, a fréme v. intr. (lat. frémere). Em. Fac fremăt. – Uniĭ aŭ început a zice a fremăta (eŭ fremăt, el freamătă, să fremete).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fremătá (a fremăta) vb., ind. prez. 1 sg. freámăt, 2 sg. freámăți, 3 freámătă; conj. prez. 3 să freámăte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
fremătá vb., ind. prez. 1 sg. freámăt, 2 sg. freámăți, 3 sg. freámătă; conj. prez. 3 sg. și pl. frémete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fremătá vb., ind. prez. pers. 1 freámăt, 2 frémeți, 3 freámătă; conj. prez. pers. 3 să frémete
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FREMĂTÁ vb. 1. v. agita. 2. v. tremura. 3. v. tresălta. 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zvâcni. (~ în el o mare bucurie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FREMĂTA vb. 1. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute ~ în matcă.) 2. a se înfiora, a palpita, a tremura. (Nările îi ~.) 3. a se înfiora, a palpita, a tresălta, a tresări, a vibra. (~ de bucurie, de emoție.) 4. a palpita, a pulsa, a vibra, a zvîcni. (~ în el o mare bucurie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V26.1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fremăta, freamătverb
- 1. (Despre frunze, prin extensiune despre copaci și păduri, despre valurile mării) A produce freamăt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un tei fremăta lin la o boare de vînt și trimetea miros puternic în odaia lui plină de lucruri vechi. SADOVEANU, O. IV 428. DLRLC
- Îmi freamătă frunza, – iar apele-mi cîntă Și toate ca-n vis îmi apar. IOSIF, P. 3. DLRLC
- Freamătă codrii de vuietul apelor. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. DLRLC
- Doina fremăta în adîncuri. SADOVEANU, O. I 299. DLRLC
- 1.1. A face să tremure. DLRLCsinonime: mișca
- Arinii și plopii își freamătă neliniștiți frunza. CAMIL PETRESCU, O. I 326. DLRLC
- Ascult cum își freamătă cîntul Pădurea, părîul și vîntul. COȘBUC, P. II 89. DLRLC
-
-
- 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fremătînd întreagă, se ridică Cu ochii-ntunecați. TOMA, C. V. 146. DLRLC
-
- Freamătă mulțimea-n sală, Vălurînd cu nerăbdare; Sună tobele puternic, Țipă vesele fanfare. IOSIF, T. 80. DLRLC
- 2.1.1. Despre locul unde se agită o mulțime: DLRLC
- Sala de cinematograf provincial... era plină, caldă, fremăta de zgomot stăpînit. DUMITRIU, N. 291. DLRLC
- Clocoteau împrejurimile de zgomot și pînă dincolo de întinsurile Podenilor cîmpia fremăta ca un stup. MIHALE, O. 317. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- freamăt DEX '98 DEX '09