flacau sm [At: NEGRUZZI S. I 246 / V: (Mol) flecau (Ban) flenc~ / Pl: ~ai / E: ns cf vsl хлаку „holtei”] 1 Tanar neinsurat Si: fecior (12) (astazi irn) june (reg) flacau. 2 (lrn; is) ~ tomnatic (sau statut) Barbat care a trecut de prima tineretze shi nu sa insurat.

FLACẮU flacai s. m. Tinar neinsurat; fecior june. A intrat in razboiul de front nu de birouri dimpreuna cu ceilaltzi unsprezece fratzi ai lui in total doisprezece flacai. ARGHEZI P. T. 148. Flacaii iesheau din sala cintind cu mintenele pe umeri. BUJOR S. 38. Flacaii vin pe lunca Haulind. COSHBUC P. I 47. Ia gicitzi de cin’ mii dor?... Deun flacau cam negrishor. JARNÍKBIRSEANU D. 32. ◊ Flacau tomnatic (sau statut) = barbat care nu sa insurat la vreme shi a ramas burlac. Era odata un flacau statut. CREANGA P. 139. Tatal meu vazinduse flacau tomnatic se insura. NEGRUZZI S. I. 246.

FLACẮU ~i m. Tanar neinsurat; fecior; cavaler. ◊ ~ tomnatic (sau statut) barbat trecut de prima tineretze shi neinsurat inca. [Sil. flacau] / cf. sl. chlaku

flacau m. 1. june adult (pana la 25 de ani); 2. tanar neinsurat: un flacau tomnatec. [Tras din slav. HLAKŬ].

flacắŭ shi (Mold.) shi flecắŭ m. (d. fleac flecar care apoĭ shĭa luat un intz. maĭ bun k shi copil shi burlac. D. rom. vine ung. filkó servitor. Cp. cu hojmalaŭ). Tinar adult (1624 de anĭ) la tzara. Holteĭ: flacaŭ tomnatic. V. fecĭor.

flacắu s. m. art. flacắul; pl. flacắi art. flacắi

flacau s. m. art. flacaul; pl. flacai art. flacaii

FLACAU s. adj. 1. s. fecior tanar (pop. shi fam.) june (Olt. shi Munt.) danac (Transilv.) melean (Transilv. shi Maram.) prunc (inv.) voinic. (Un ~ de hora.) 2. s. adj. v. celibatar.

FLACAU s. adj. 1. s. fecior tinar (pop. shi fam.) june (Olt. shi Munt.) danac (Transilv.) melean (Transilv. shi Maram.) prunc (inv.) voinic. (Un ~ de hora.) 2. s. adj. burlac cavaler celibatar holtei necasatorit (pop. shi fam.) becher (Transilv.) frashcau. (A ramas ~.)

flacắu (flacắi) s. m. 1. Tanar baiat. 2. Barbat necasatorit burlac. De la fat cu suf. lau (k fatalau de la fata). Rezultatul *fatlau a trecut normal la *faclau cf. cotli > cocli pantlica > panglica; iar forma *faclau trebuie sa fi suferit o metateza nu numai fiind normala intrun astfel de caz (cf. potlog > plotog poclon > plocon picro > prico etc.) ci shi datorita valorii expresive a grupului fl. Celelalte explicatzii nu sunt satisfacatoare: din sl. chlakŭ „burlac” (Cihac II 109; Conev 58; Philippide Principii 154) sau de la fleac (Pushcariu Dacor. II 600) ipoteza inadmisibila; astfel incat DAR da etimonul necunoscut. Der. flacaí vb. (a duce o viatza de burlac); flacaiándru s. m. (flacau); flacaíe s. f. (rar burlacie); flacaíme s. f. (tineretze). Din rom. provine ucr. flekaw (Miklosich Wander. 15). [3416]