FLACẮU flacai s. m. Tinar neinsurat; fecior june. A intrat in razboiul de front nu de birouri dimpreuna cu ceilaltzi unsprezece fratzi ai lui in total doisprezece flacai. ARGHEZI P. T. 148. Flacaii iesheau din sala cintind cu mintenele pe umeri. BUJOR S. 38. Flacaii vin pe lunca Haulind. COSHBUC P. I 47. Ia gicitzi de cin’ mii dor?... Deun flacau cam negrishor. JARNÍKBIRSEANU D. 32. ◊ Flacau tomnatic (sau statut) = barbat care nu sa insurat la vreme shi a ramas burlac. Era odata un flacau statut. CREANGA P. 139. Tatal meu vazinduse flacau tomnatic se insura. NEGRUZZI S. I. 246.