FIRÉT (3) fireturi s. n. 1. Broderie cusuta cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusaturi shi la broderii. 3. (La pl.) Haine impodobite cu firet (1). Fir + suf. et.

firet sn [At: TELEOR N. REV. R.I 168 ap. DA ms / Pl: ~uri / E: fir + et] 1 Broderie cusuta cu fir metalic. 2 (Rar) Fir de metal folosit la cusaturi shi la broderii. 3 (Lpl) Haine impodobite cu firet (1).

FIRÉT fireturi s. n. 1. Broderie cusuta cu fir metalic. 2. (Rar) Fir de metal folosit la cusaturi shi la broderii. 3. (La pl.) Haine impodobite cu firet (1). Fir + suf. et.

FIRÉT fireturi s. n. (Mai ales la pl.) Broderie cusuta cu fir; gaitan de fir. Vine din curte in haine negre... cu galoane shi fireturi. DAVIDOGLU M. 66. In chipiul cu fireturi capul nui mai parea cu muchii. SAHIA N. 87. Veneau numai oameni de soi: ofitzeri plini de gaitane shi fireturi la tunica. I. BOTEZ SHC. 20. ♦ (Rar) Fir de metal folosit la cusaturi shi broderii. SHapca avea citeva litere brodate cu firet de aur. DUMITRIU B. F. 6. ♦ (Numai la pl.) Haine impodobite cu fireturi. Ofitzerimea in fireturi. DELAVRANCEA S. 226.

FIRÉT ~uri n. 1) Fir metalic (de aur de argint etc.) folosit la impodobirea unor obiecte de imbracaminte sau la brodat. 2) mai ales la pl. Broderie executata cu asemenea fir. 3) la pl. Veshminte impodobite cu astfel de broderii. /fir + suf. ~et

firet n. broderie de aur gaitan de fir: haine numai in fireturi.

firét n. pl. urĭ (d. fir de unde shi ngr. firéto). Broderie de aur gaitan de fir.

firét s. n. (haine) pl. firéturi

firét s. n. pl. firéturi

FIRÉT s. ceapraz (inv. shi reg.) pasmant. (Uniforma cu ~uri.)

FIRET s. ceapraz (inv. shi reg.) pasmant. (Uniforma cu ~uri.)

firét (firéturi) s. n. Broderie cu fir metalic galon. Ven. fereto prin intermediul ngr. φιρέτυ (Bogrea Dacor. IV 814) cf. sp. herrete. Dupa DAR der. colectiv de la fir cu suf. et ceea ce pare mai putzin probabil shi nu este suficient pentru a explica ngr.