FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique.

feeric, ~ă a [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 7/ P: fe-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr féerique] Cu aspect de feerie (1). corectată

FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, nespus de frumos, plin de poezie, minunat, încântător. – Din fr. féerique.

FEÉRIC, -Ă, feerici, -e, adj. Cu caracter de feerie, nespus de frumos, ca-n povești, plin de poezie, ca într-o feerie; minunat, încîntător. V. magic, fantastic. Ca o insulă feerică, ascunsă printre palmieri, chiparoși și mirți nemuritori, se înălțau albe palatele lui Lucullus. ANGHEL-IOSIF, C. L. 7. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină. EMINESCU, O. IV 33.

FEÉRIC, -Ă adj. De feerie; minunat, încântător. [Pron. fe-e-. / < fr. féerique].

FEÉRIC, -Ă adj. de feerie; minunat, încântător, fermecător, de vis. (< fr. féerique)

FEÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care are aspect de feerie; de o frumusețe ireală. /<fr. féerique

feeric a. 1. relativ la fee: credința în sufletu-mi pusese poveștile-i feerici EM.; 2. minunat, care pare săvârșit de o fee: spectacol feeric.

*feéric, -ă adj. (fr. féerique). De feerie, ca în poveștile zînelor: spectacul feeric, pĭesă feerică. Adv. Iluminat feeric.

feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feérice

feéric adj. m., pl. feérici; f. sg. feérică, g.-d. art. feéricei, pl. feérice

feeric

feeric.

FEÉRIC adj. v. fermecător.

FEERIC adj. fermecător, încîntător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.)