FÁIMA s. f. Renume reputatzie (buna sau rea) de care se bucura cineva ori ceva. ♦ (Rar) Veste neashteptata surprinzatoare; zvon. Din lat. fama (dupa defaima).

faima sf [At: MARCOVICI C. 75 / V: (inv) fama / Pl: ~me / E: ml fama dupa defaima] 1 (Asr) Veste (neashteptata). 2 (Asr) Zvon. 3 Apreciere elogioasa a publicului fatza de cineva sau ceva Si: celebritate (1) renume (ivp) fala (2). 4 Reputatzie.

FÁIMA faime s. f. Renume reputatzie (buna sau rea) de care se bucura cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neashteptata surprinzatoare; zvon. Din lat. fama (dupa defaima).

FÁIMA faime s. f. Renume reputatzie. Doua lucruri sint pretzioase in Muntzii Apuseni shi leau facut faima: oamenii shi aurul. BOGZA TZ. 9. Scamatorul ishi vedea faima atitor zeci de ani injosita pentru totdeauna. SAHIA N. 69. ♦ (Rar) Veste neashteptata de mirare; zvon. In sat sa latzise faima k zmeul a furat pe fata vaduvei. RETEGANUL P. V 24. Se imprashtie faima venirei lui. EMINESCU N. 27.

FÁIMA s.f. Renume reputatzie. ♦ Veste rasunet. [< lat. fama dupa defaima].

FÁIMA s. f. renume reputatzie. (< lat. fama)

FÁIMA ~e f. 1) Apreciere publica inalta a unei persoane sau a unui lucru pentru calitatzile deosebite; renume; slava; reputatzie; popularitate. 2) Opinie publica (favorabila sau defavorabila); reputatzie. 3) rar Veste surprinzatoare; shtire falsa; zvon. [G.D. faimei] /<lat. fama

faima f. veste renume: cu a gandirilor lui faima EM. [Lat. FAMA].

*fáĭma f. pl. e (lat. fama [d. fari a vorbi] cu aĭ din defaĭm). Veste renume: ĭa mers faĭma in lume.

!fáima (fai) s. f. g.d. art. fáimei

fáima s. f. (sil. fai) g.d. art. fáimei; pl. fáime

FÁIMA s. 1. v. celebritate. 2. notorietate prestigiu renume reputatzie vaza (inv.) valva. (Un medic de ~.) 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputatzie.

FAIMA s. 1. celebritate glorie prestigiu renume reputatzie (fig.) stralucire. (SHia cishtigat o ~ fara precedent.) 2. notorietate prestigiu renume reputatzie vaza (inv.) vilva. (Un medic de ~.) 3. popularitate renume reputatzie (inv.) poporalitate (fig.) priza. (Se bucura de oarecare ~.) 4. renume veste (pop.) pomina. (Ia mers ~ pretutindeni.) 5. nume renume reputatzie. (Se bucura de ~ rea.)

fáima s. f. Reputatzie renume celebritate. Var. (inv.) fama. Lat. fama dar der. directa pare incerta; este mai curind cuvint neol. format din latina pe baza modelului lui defaima (Candrea Rom. XXXI 308; Tiktin; Pushcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. Der. faimos adj. (renumit celebru).