FÁIMA faime s. f. Renume reputatzie. Doua lucruri sint pretzioase in Muntzii Apuseni shi leau facut faima: oamenii shi aurul. BOGZA TZ. 9. Scamatorul ishi vedea faima atitor zeci de ani injosita pentru totdeauna. SAHIA N. 69. ♦ (Rar) Veste neashteptata de mirare; zvon. In sat sa latzise faima k zmeul a furat pe fata vaduvei. RETEGANUL P. V 24. Se imprashtie faima venirei lui. EMINESCU N. 27.