14 definitzii pentru excurs

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

EXCÚRS excursuri s. n. (Livr.) 1. Abatere deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune. 2. Disertatzie sub forma de digresiune facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintrun autor (antic). Din lat. excursus.

excurs sn [At: LM / V: (inv) esc~ (2) ~us / Pl: ~uri (rar) ~e / E: lat excursus] 1 Abatere de la subiect (pentru a lamuri o problema secundara) Si: digresiune excursie (4) 2 Digresiune facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintrun autor (antic).

EXCÚRS excursuri s. n. (Livr.) 1. Abatere deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune. 2. Dizertatzie sub forma de digresiune facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintrun autor (antic). Din lat. excursus.

EXCÚRS excursuri s. n. Abatere de la subiectul principal al unei expuneri pentru lamurirea unei probleme secundare; digresiune.

EXCÚRS s.n. 1. Abatere deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune. 2. (Filol.) Disertatzie sub forma de digresiune facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintrun autor (antic). [Pl. suri var. excursus s.n. / < lat. excursus < excurrere a alerga in afara].

EXCÚRS s. n. 1. abatere deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara; digresiune. 2. disertatzie sub forma de digresiune cu ocazia comentarii unui pasaj dintrun autor (antic). (< lat. excursus)

EXCÚRS ~uri n. Abatere de la subiectul tratat pentru a lamuri o chestiune secundara. /<lat. excursus

EXCÚRSUS s.n. v. excurs (2) [in DN].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

EXCÚRS s. v. digresiune divagare divagatzie.

excurs s. v. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGATZIE.

Intrare: excurs
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excurs
  • excursul
  • excursu‑
plural
  • excursuri
  • excursurile
genitiv-dativ singular
  • excurs
  • excursului
plural
  • excursuri
  • excursurilor
vocativ singular
plural
escurs
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excursus
  • excursusul
  • excursusu‑
plural
  • excursusuri
  • excursusurile
genitiv-dativ singular
  • excursus
  • excursusului
plural
  • excursusuri
  • excursusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

excurs, excursurisubstantiv neutru

livresc
  • 1. Abatere deviere de la subiect pentru a lamuri o problema secundara. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Disertatzie sub forma de digresiune facuta cu ocazia comentarii unui pasaj dintrun autor (antic). DEX '09 DN
    sinonime: disertatzie
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.