divagare sf [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~gari / E: divaga] 1 Abatere de la subiectul discutziei Si: divagatzie digresiune. 2 (Ggf) Schimbare a directziei unui curs de apa in regiunile joase cu panta mica shi aluvionare puternica.

DIVAGÁRE divagari s. f. Faptul de a divaga; divagatzie. Sentimentul unui mai lung timp disponibil shi calmul dupaamiezii pe sfirshite erau conditzii prielnice pentru divagari sentimentale. IBRAILEANU A. 133.

DIVAGÁRE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune divagatzie. 2. Schimbarea directziei unui curs de apa cand ajunge in regiunile joase cu panta mica. [< divaga].

DIVAGÁRE s. f. 1. faptul de a divaga; divagatzie. 2. schimbare a directziei unui curs de apa cand ajunge in regiunile joase cu panta mica. (< divaga)

divagáre s. f. g.d. art. divagắrii; pl. divagắri

divagáre s. f. g.d. art. divagarii; pl. divagari

DIVAGÁRE s. v. digresiune.

DIVAGARE s. digresiune divagatzie (livr.) excurs (fig.) ocol paranteza. (A facut o lunga ~ pina a ajunge la subiect.)

DIVAGÁRE (< divaga) s. f. 1. Faptul de a divaga; divagatzie. 2. Pendulare a cursurilor raurilor in campiile de subsidentza k urmare a pantei reduse a scufundarii lente a terenului shi a aluvionarii puternice din care rezulta meandre belciuge bratze parasite ostroave renii zone mlashtinoase etc.