EXALTÁT A exaltatzi te adj. 1. Entuziasmat inflacarat aprins peste masura pana la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieshit din mintzi surescitat. [Pr.: egzal] V. exalta.

exaltat¹ sn [At: MDA ms / V: (inv) esa~ / P: egz~ / Pl: ~uri / E: exalta] 1 Laudare 2 Slavire. 3 Glorificare. 4 Exaltare (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare (1). 7 Inflacarare.

exaltat² ~a [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (inv) esa~ (pop) zal~ (reg) dezal~ dezartat izal~ izel~ izul~ / Pl: ~atzi ~e / E: exalta] 1 a Laudat². 2 a Slavit². 3 a Glorificat². 4 a Facut sa devina mai puternic. 5 a Intensificat². 67 smf a (Individ) entuziasmat (1). 89 smf a (Individ) care sa inflacarat sau a fost facut sa se inflacareze. 1011 smf a (Individ) care este cuprins de exaltare (8). 1213 smf a (Individ) predispus spre exaltare (8). 14 a Care rezulta dintro stare de exaltare (8). 15 a Care exprima sau tradeaza exaltare (8). 16 a (Rar) Exaltant. 1718 smf a (Pfm; if dezal~ dezer~ izal~ izel~ izul~ zal~; shis zal~ din mintzi) (Om) smintit². 19 a (Rar; if esa~) Inaltzat².

EXALTÁT A exaltatzi te adj. 1. Entuziasmat inflacarat aprins peste masura pana la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Ieshit din mintzi surescitat. [Pr.: egzal] V. exalta.

EXALTÁT A exaltatzi te adj. Care se afla in stare de exaltare de excitatzie de entuziasm dus pina la paroxism; inflacarat aprins peste masura. Tineretza exaltata il indeamna la risipa shi placeri ushoare. SADOVEANU E. 200. Sa fiu un an macar frumoasa urma ea exaltata. CAMIL PETRESCU O. I 256. Vad toateacele tipuri de greceshti mitologii Pe cari lea creat avintul exaltatei fantazii. COSHBUC P. II 139. Susceptibil de a se entuziasma indata; exaltat pina nu a tzine seama de mica distantza dintre sublim shi ridicol. BOLINTINEANU O. 419. ◊ (Substantivat) Tot ce vorbea era lamurit intregit prin zvirlirea bratzelor in sus in jos la dreapta la stinga. Avea in el ceva de exaltat. CAMIL PETRESCU O. I 329. Era cu noi pe vasul ce cobora aci Un exaltat... El ne cinta zinoapte un marsh de libertate. BOLINTINEANU O. 158. ♦ (Familiar) Ieshit din mintzi tzicnit.

EXALTÁT A adj. Aprins inflacarat peste masura. ♦ (Fam.) Smintit tzicnit. [< exalta].

EXALTÁT A I. adj. s. m. f. (om cu temperament) aprins inflacarat peste masura. II. adj. (fam.) ieshit din mintzi; surescitat. (< exalta)

exaltat a. 1. entuziast; 2. apucat de delir: imaginatzie exaltata.

*exaltát a adj. Fig. Cu mintea aprinsa zapacit: om cap exaltat. Fam. Nebun. Ob. egz (dupa fr.).

izeltat ~a a vz exaltat

EXALTÁT adj. v. surescitat. (Un om ~.)

EXALTAT adj. surescitat. (Un om ~.)

izaltat In BPh. V p. 175 am semnalat pe saltat „nebun” intilnit in comuna Reviga (Ialomitza) shi atestat in culegeri de cuvinte din Teleorman shi Oltenia. Lam explicat atunci prin exaltat incrucishat cu saltat tinind seama k la Vircol apare forma izaltat. Gasesc acum tot din Oltenia izaltat (Lex. reg. I p. 41) iar la Udrescu izaltat (cu varianta zaltat). Faptul k i apare in mai multe locuri shi mai ales k in Argesh se pronuntza cuvintul cu a neaccentuat aduce mi se pare dovada k avem dea face cu exaltat. Dupa cit pot vedea saltat nici nu e atestat cu sensul de „nebun”.