EXALTÁT A exaltatzi te adj. Care se afla in stare de exaltare de excitatzie de entuziasm dus pina la paroxism; inflacarat aprins peste masura. Tineretza exaltata il indeamna la risipa shi placeri ushoare. SADOVEANU E. 200. Sa fiu un an macar frumoasa urma ea exaltata. CAMIL PETRESCU O. I 256. Vad toateacele tipuri de greceshti mitologii Pe cari lea creat avintul exaltatei fantazii. COSHBUC P. II 139. Susceptibil de a se entuziasma indata; exaltat pina nu a tzine seama de mica distantza dintre sublim shi ridicol. BOLINTINEANU O. 419. ◊ (Substantivat) Tot ce vorbea era lamurit intregit prin zvirlirea bratzelor in sus in jos la dreapta la stinga. Avea in el ceva de exaltat. CAMIL PETRESCU O. I 329. Era cu noi pe vasul ce cobora aci Un exaltat... El ne cinta zinoapte un marsh de libertate. BOLINTINEANU O. 158. ♦ (Familiar) Ieshit din mintzi tzicnit.