erezie¹ sf [At: NEGULICI / S shi: eresie / Pl: ~ii / E: fr hérésie] 1 Doctrina sau credintza religioasa neoficiala care ia nashtere in sanul unei biserici shi care constituie o abatere de la dogmele acesteia. 2 Fiecare dintre doctrinele religioase oficiale aparute prin sciziunea unei biserici shi considerate de catre adeptzii celorlalte k abateri. 3 Practica (religioasa) care contravine dogmelor bisericii oficiale. 4 (Nob) Superstitzie. 57 Opinie sau practica ce contravine (bunului simtz) (ratziunii sau) unei norme stabilite de societate Si: eres eroare absurditate anomalie.

erezie² sf [At: STAMATI D. / Pl: ~ii / E: erede^[1] + ie] (Ivr) Moshtenire.

EREZÍE erezii s. f. 1. Doctrina sau credintza religioasa care ia nashtere in sinul unei biserici abatinduse de la dogmele consacrate shi care este condamnata de biserica respectiva. Ereziile au fost una din formele prin care paturile de jos ale societatzii luptau impotriva bisericii oficiale. IST. R.P.R. 59. 2. Gresheala eroare. Amestecul de naivitate shi de invatzatura intocmita numai dupa priceperea lui il impingeau poate sa rosteasca erezii absurde la care ar fi zimbit... cel mai modest elev. C. PETRESCU R. DR. 233.

EREZÍE s.f. 1. Doctrina contrara dogmelor religiei (mai ales religiei creshtine catolice) care este condamnata de biserica. 2. (Fig.) Ratacire abatere gresheala eroare. [Gen. iei. / cf. fr. héresie it. eresia gr. hairesis alegere].

EREZÍE s. f. 1. conceptzie opinie religioasa filozofica sau politica contrara dogmelor principiilor esentziale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) ratacire abatere gresheala eroare. (< fr. hérésie lat. haeresis)

EREZÍE ~i f. 1) Doctrina sau credintza religioasa nascuta k opozitzie in sanul bisericii shi persecutata de aceasta. 2) fig. Neconcordantza dintre perceptzie shi realitate; viziune greshita. [G.D. ereziei] /<fr. hérésie lat. haeresis

erezie f. 1. doctrina contrara Bisericii oficiale; 2. fig. idee sau opiniune contrara celor in genere admise.

*erezíe f. (vgr. airesis lat. háeresis it. ῾eresía fr. hérésie. V. diereza). Doctrina contrara bisericiĭ oficiale. Opiniune contrara opiniuniĭ generale. Fig. Ratacire greshala: nu umbla cu asemenea ereziĭ!

erezíe s. f. art. erezía g.d. art. erezíei; pl. erezíi art. erezíile

erezíe s. f. art. erezía g.d. art. erezíei; pl. erezíi art. erezíile

erezie ziei gen. a.

EREZÍE s. (BIS.) eres (rar) necredintza (inv.) minciuna. (A comite o ~.)

EREZIE s. (BIS.) eres (rar) necredintza (inv.) minciuna. (A comite o ~.)

EREZÍE (< fr. lat.; {s} gr. hairesis „alegere”) s. f. 1. (In gandirea greaca clasica) Aderare la o anumita shcoala filozofica; (in „Noul Testament”) partid grupare spirit sectar (ex. saducheii fariseii) fara angajarea unei atitudini schismatice fatza de structura doctrinara din care face parte; (in gandirea creshtina primara shi mai tarziu) interpretare nepotrivita in opozitzie cu dogma creshtina sau respingerea acesteia (ex. arianismul nestorianismul); eroare teologica. Este diferita de apostazie sho schisma. 2. Mishcare sociala centrifuga in sanul unei comunitatzi religioase. intemeiata pe interpretarea eronata a invatzaturii creshtine traditzionale (ex. bogomilismul husitismul). 3. (Fig.) Gresheala abatere ratacire.