20 de definitzii pentru eres
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relatzionale (4)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ERÉS eresuri s. n. Credintza in fortze miraculoase supranaturale; conceptzie falsa (transformata in deprindere); prejudecata; superstitzie; eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la conceptziile comune (ale unei societatzi); p. ext. ratacire pacat. Din sl. eresĭ.
ERÉS eresuri s. n. Credintza in fortze miraculoase supranaturale; conceptzie falsa (transformata in deprindere); prejudecata; superstitzie; eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la conceptziile comune (ale unei societatzi); p. ext. ratacire pacat. Din sl. eresĭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de viomih
- actziuni
eres sn [At: COD. VOR.2 27v/9 / V: (pop) ires (inv) ~a (pl: ~e ~i) iresa (pl: ~e) / Pl: ~uri (inv) ~ure / E: vsl єрєсъ] 1 (Inv; asr) Erezie (1). 2 (Inv; asvl) Practica religioasa neoficiala. 3 (Inv) Secta religioasa. 4 (Ivr) Dezbinare. 5 Prejudecata. 6 Superstitzie. 7 Erezie (4). 8 Convingere. corectata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ERÉS eresuri s. n. Credintza in fortze miraculoase supranaturale; conceptzie falsa (transformata adesea in deprindere); prejudecata ratacire eroare superstitzie. Mintzile erau intunecate de eresuri. CAMILAR N. II 370. Caci nu mancinta azi cum ma mishcara Poveshti shi doine ghicitori eresuri Ce frunteami de copil onseninara. EMINESCU O. I 201. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la conceptziile comune (ale unei societatzi); p. ext. ratacire pacat. Tu nu potzi intzelege un biet suflet k al meu comun shi plin de «eresuri». VLAHUTZA O. A. 325. O shopteshtemi zice dinsul tu cu ochii plini deres Dulci cuvinte nentzelese insa pline dentzeles. EMINESCU O. I 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
eres n. credintza populara superstitziune: poveshti shi doine ghicitori eresuri EM. [Vechiurom. eres eresie de origina slavogreaca].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
erés n. pl. urĭ (vsl. ĭeresĭ rus. erésĭ d. vgr. ῾aíresis erezie. V. proeres). Pop. Superstitziune. In Munt. SHi ires erez shi irez.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
eresa sf vz eres
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
iereasa sf vz eres
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ieres sn vz eres
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ires sn vz eres
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
iresa sf vz eres
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ires n. V. eres: nu mai crede shi tu in toate iresurile ISP.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
irés shi iréz V. erez.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
erés s. n. pl. erésuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
erés s. n. pl. erésuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
eres suri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ERÉS s. (BIS.) erezie (rar) necredintza (inv.) minciuna. (A comite un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ERÉS s. v. abatere culpabilitate culpa eroare gresheala pacat prejudecata superstitzie vina vinovatzie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ERES s. (BIS.) erezie (rar) necredintza (inv.) minciuna. (A comite un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
eres s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPA. EROARE. GRESHEALA. PACAT. PREJUDECATA. SUPERSTITZIE. VINA. VINOVATZIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
erés (erésuri) s. n. Erezie gresheala. Var. (inv.) eresa ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie s. f. din fr. hérésie. Der. ereziarh s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. inv. iritic) adj. (adept al unei erezii); ireaza s. f. (monstru grozavie) pentru a carui der. cf. Scriban Arhiva 1921 73.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eres, eresurisubstantiv neutru
- 1. Credintza in fortze miraculoase supranaturale; conceptzie falsa (transformata in deprindere). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: eroare prejudecata superstitzie
- Mintzile erau intunecate de eresuri. CAMILAR N. II 370. DLRLC
- Caci nu mancinta azi cum ma mishcara Poveshti shi doine ghicitori eresuri Ce frunteami de copil onseninara. EMINESCU O. I 201. DLRLC
- 1.1. Ceea ce se abate de la conceptziile comune (ale unei societatzi). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tu nu potzi intzelege un biet suflet k al meu comun shi plin de «eresuri». VLAHUTZA O. A. 325. DLRLC
- O shopteshtemi – zice dinsul – tu cu ochii plini deres Dulci cuvinte nentzelese insa pline dentzeles. EMINESCU O. I 82. DLRLC
-
-
etimologie:
- eresĭ DEX '98 DEX '09