Definitzia cu ID-ul 444927:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

erés (erésuri) s. n. Erezie gresheala. Var. (inv.) eresa ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie s. f. din fr. hérésie. Der. ereziarh s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. inv. iritic) adj. (adept al unei erezii); ireaza s. f. (monstru grozavie) pentru a carui der. cf. Scriban Arhiva 1921 73.