emulatzie sf [At: CPI II 14/21 / V: ~iune (inv) ~laciune ~latziune / Pl: ~i / E: fr émulation lat aemulatio onis] 1 Straduintza de a egala sau de a intrece pe cineva in merite glorie talent etc. (intro activitate shtiintzifica literara artistica) Si: concurentza emulare intrecere. 2 (Prc) Zel.

EMULÁTZIE emulatzii s. f. Rivna sfortzare straduintza de a egala sau de a intrece pe cineva (in special intro activitate shtiintzifica literara artistica); intrecere. Dublarea rolurilor constituie o traditzie valoroasa a marii arte scenice realiste o metoda de emulatzie creatoare intre actori. SCINTEIA 1953 nr. 2597. Este o emulatzie intre dinshii k sa gaseasca echivalentele romineshti ale neologismelor. IBRAILEANU SP. CR. 201.

EMULÁTZIE s.f. Intrecere. ♦ Sfortzare straduintza dorintza de a intrece. [Gen. iei var. emulatziune s.f. / cf. fr. émulation lat. aemulatio].

EMULÁTZIE s. f. 1. sentiment efort dorintza de a egala sau de a intrece (pe cineva); intrecere competitzie. 2. proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise in limbajul de mashina al unui alt sistem. (< fr. émulation lat. aemulatio)

EMULÁTZIE ~i f. livr. Tendintza de a egala sau de a intrece pe cineva intrun domeniu de activitate; intrecere. [G.D. emulatziei] /<fr. émulation lat. aemulatio ~onis

emulatziune sf vz emulatzie

EMULATZIÚNE s.f. v. emulatzie.

emulatzi(un)e f. sentiment care indeamna a egala sau a intrece pe cei ce fac bine.

*emulatziúne f. (lat. aemulátio ónis). Dorintza orĭ silintza de al ajunge pe altu inaltzindute pina la el. SHi átzie.

emulátzie (tzie) s. f. art. emulátzia (tzia) g.d. art. emulátziei; pl. emulátzii art. emulátziile (tzii)

emulátzie s. f. (sil. tzie) art. emulátzia (sil. tzia) g.d. art. emulátziei; pl. emulátzii art. emulátziile (sil. tzii)

emulatzie

EMULÁTZIE s. concurentza intrecere. (Exista acolo o adevarata ~.)

EMULATZIE s. intrecere. (Exista acolo o adevarata ~.)