electricitate sf [At: SHINCAI INV. 62/35 / V: (inv) ~itzi~ (ivr) electricita ~isi~ ~izi~ / Pl: ~itatzi / E: fr electricité ger Elektrizität lat electricitas atis] 1 Proprietate fizica fundamentala a materiei manifestata prin ansamblul fenomenelor legate de aparitzia de mishcarea sau de interactziunea corpurilor purtatoare de sarcina electrica (12) Si: electrica (18). 2 Totalitate a fenomenelor electrice (18) Si: (inv) electrism electru. 3 (Met; is) ~ atmosferica Ansamblu al fenomenelor electrice (1) din atmosfera. 4 (Ias) Ramura a meteorologiei care se ocupa cu fenomene electrice (1) din atmosfera. 5 (Fzl; reg; is) ~ animala Fenomenele electrice (1) (shi electrocinetice) care insotzesc activitatea organelor shi a tzesuturilor vii. 6 Lumina electrica (8). 7 Curent electric (10). 8 (Fig) Stare de surescitare Si: tensiune. 9 Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice (18). 10 (Fiz; imp) Electromagnetism. 11 (Glg; is) ~ terestra Fenomene din interiorul scoartzei pamantului care produc (sau sunt produse de) curentzi(i) electrici (5). corectata

ELECTRICITÁTE s. f. 1. Marime de stare care o au corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul shi apoi separate; sarcina electrica. Nici aviatzia nici electricitatea nici ashazisa putere atomica nau fost nascocite k sa ni se ucida pruncii shi sotziile. SADOVEANU O. A. I 263. ◊ Electricitate pozitiva v. pozitiv. Electricitate negativa v. negativ. Electricitate statica v. static. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferica = ansamblul fenomenelor electrice din atmosfera (fulgere trasnete etc.). ♦ (In vorbirea curenta) Lumina electrica. K o stea va luci intro sara electricitatea... lampile shi opaitzurile vor pali sub rasaritul soarelui odraslit de mina omului. CAMILAR TEM. 145. Ma voi zbate saduc la gospodarie un dinam... savem electricitate cit mai repede. id. ib. 368. 2. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice.

ELECTRICITÁTE s.f. 1. Marime de stare care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul shi apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul shi de mishcarea unei particule numite electron. 2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Cf. fr. électricité < lat. electrum gr. elektron ambra galbena la care sa observat prima data fenomenul de catre Thales].

ELECTRICITÁTE s. f. 1. marime de stare care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul cu altul shi apoi separate; sarcina electrica. ◊ lumina electrica. 2. ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. (< fr. électricité)

ELECTRICITÁTE f. 1) Forma de energie produsa de mishcarea shi de interactziunea unor particule purtatoare de sarcina electrica. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice. [G.D. electricitatzii; Sil. lectri] /<fr. électricité lat. electricitas ~atis

electricitate f. starea particulara a unor corpuri cari sub influentza frecarii (a caldurei sau a reactziunilor chimice) capata proprietatea de a atrage unele corpuri ushoare de a produce scantei ori comotziuni nervoase la fiintzele vii de a descompune apa sau sarurile etc.: telegrafele telefoanele lumina electrica shi galvanoplastia sunt principalele aplicatziuni ale electricitatzii.

*electricitáte f. (d. electric. Cp. cu sonicitate). Fiz. Proprietatea care o aŭ toate corpurile de a atrage in anumite imprejurarĭ corpurile ushoare de linga ele de a emite scinteĭ shi de a cauza comotziunĭ nervoase la animale. SHtiintza acesteĭ proprietatzĭ. Acest cuvint ishĭ are radacina in vgr. élektron chihlimbar galben fiindca in aceasta substantza a fost descoperita de Talete (sec. VII in ainte de Hristos) proprietatea care da nashtere fenomenelor electrice. Cind frecam doŭa corpurĭ se formeaza doŭa felurĭ de electricitate una numita pozitiva shi alta negativa; fiecare se manifesta pe unu din corpurile frecate. Cele doŭa felurĭ de electricitate tinzind constant a se combina cind un corp electrizat pozitiv se apropie de un corp neelectrizat saŭ electrizat negativ fenomenele electrice incep a se produce. Aceasta combinare a celor doŭa electricitatzĭ e adeseorĭ insotzita de huĭet shi scinteĭ. In timpu uneĭ furtunĭ huĭetu se numeshte tunet shi scinteĭa fulger; schimbu se intimpla atuncĭ intre doĭ nourĭ divers electrizatzĭ saŭ intre un nour shi pamint. In acest ultim caz obĭectele intermediare k oameniĭ animalele arboriĭ sint adeseorĭ trasnitzĭ (V. paratrasnet). Electricitatea dezvoltata pin frecare se numeshte statica k sa se distinga de cea dezvoltata pin reactziunĭ chimice saŭ pin alte mijloace shi care se numeshte dinamica. Aplicatziunile electricitatziĭ is numeroase. De ĭa ne servim la aurire shi argintire la galvanoplastie la telegrafia electrica la telefonie la luminat sh. a. Se intrebuintzeaza asemenea shi k fortza motrice la automobile locomotive vapoare sh. a.

electricita sf vz electricitate

electrisitate sf vz electricitate

electritzitate sf vz electricitate^[1] modificata

*termoelectricitáte f. (vgr. thermós cald shi electricitate). Electricitate dezvoltata de caldura.

electricitáte s. f. g.d. art. electricitắtzii

electricitáte s. f. g.d. art. electricitatzii

ELECTRICITÁTE s. 1. (FIZ.) sarcina (electrica). (~ pozitiva.) 2. v. lumina electrica.

ELECTRICITATE s. 1. (FIZ.) sarcina (electrica). (~ pozitiva.) 2. energie electrica lumina electrica. (Sa intrerupt ~.)