ELECTRICITÁTE s. f. 1. Marime de stare care o au corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul shi apoi separate; sarcina electrica. Nici aviatzia nici electricitatea nici ashazisa putere atomica nau fost nascocite k sa ni se ucida pruncii shi sotziile. SADOVEANU O. A. I 263. ◊ Electricitate pozitiva v. pozitiv. Electricitate negativa v. negativ. Electricitate statica v. static. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ◊ Electricitate atmosferica = ansamblul fenomenelor electrice din atmosfera (fulgere trasnete etc.). ♦ (In vorbirea curenta) Lumina electrica. K o stea va luci intro sara electricitatea... lampile shi opaitzurile vor pali sub rasaritul soarelui odraslit de mina omului. CAMILAR TEM. 145. Ma voi zbate saduc la gospodarie un dinam... savem electricitate cit mai repede. id. ib. 368. 2. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice.