*electricitáte f. (d. electric. Cp. cu sonicitate). Fiz. Proprietatea care o aŭ toate corpurile de a atrage in anumite imprejurarĭ corpurile ushoare de linga ele de a emite scinteĭ shi de a cauza comotziunĭ nervoase la animale. SHtiintza acesteĭ proprietatzĭ. Acest cuvint ishĭ are radacina in vgr. élektron chihlimbar galben fiindca in aceasta substantza a fost descoperita de Talete (sec. VII in ainte de Hristos) proprietatea care da nashtere fenomenelor electrice. Cind frecam doŭa corpurĭ se formeaza doŭa felurĭ de electricitate una numita pozitiva shi alta negativa; fiecare se manifesta pe unu din corpurile frecate. Cele doŭa felurĭ de electricitate tinzind constant a se combina cind un corp electrizat pozitiv se apropie de un corp neelectrizat saŭ electrizat negativ fenomenele electrice incep a se produce. Aceasta combinare a celor doŭa electricitatzĭ e adeseorĭ insotzita de huĭet shi scinteĭ. In timpu uneĭ furtunĭ huĭetu se numeshte tunet shi scinteĭa fulger; schimbu se intimpla atuncĭ intre doĭ nourĭ divers electrizatzĭ saŭ intre un nour shi pamint. In acest ultim caz obĭectele intermediare k oameniĭ animalele arboriĭ sint adeseorĭ trasnitzĭ (V. paratrasnet). Electricitatea dezvoltata pin frecare se numeshte statica k sa se distinga de cea dezvoltata pin reactziunĭ chimice saŭ pin alte mijloace shi care se numeshte dinamica. Aplicatziunile electricitatziĭ is numeroase. De ĭa ne servim la aurire shi argintire la galvanoplastie la telegrafia electrica la telefonie la luminat sh. a. Se intrebuintzeaza asemenea shi k fortza motrice la automobile locomotive vapoare sh. a.