opțiuni
  • info

9 definiții pentru durd

Explicative DEX

DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.

DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.

durd, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 452 / Pl: ~rzi, ~e / E: ns cf mg durda] 1 a (D. ființe) Scurt și îndesat. 2 a (D. ființe) Țeapăn. 3 a (D. ființe) Mătăhălos. 4 a (D. un recipient) Încăpător. 5 a Plin. 6 sf Femeie mică de statură și îndesată. modificată

durd a. gros, plin: se umple plosca durdă cu vin. [Ung. DURDA].

durd, -ă adj. (d. ung. durda, îndesat, grăsuliŭ, rudă cu rus. doródnyĭ, dorodlivyĭ, gras). Rar. Îndesat, grăsuliŭ.

Ortografice DOOM

durd (reg.) adj. m., pl. durzi; f. dúrdă, pl. dúrde

durd adj. m., pl. durzi; f. sg. dúrdă, pl. dúrde

Relaționale

DURD adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.

durd adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUȚ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND.

Etimologice

durd (dúrdă), adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s. f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca.

Intrare: durd
durd adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durd
  • durdul
  • durdu‑
  • durdă
  • durda
plural
  • durzi
  • durzii
  • durde
  • durdele
genitiv-dativ singular
  • durd
  • durdului
  • durde
  • durdei
plural
  • durzi
  • durzilor
  • durde
  • durdelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durd, durdăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.