opțiuni
  • info

14 definiții pentru bucălat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.

bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, 1. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.

BUCĂLÁT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).

BUCĂLÁT ~tă (~ți, ~te) fam. Care are obrajii grăsuți; cu obrajii plini. /cf. bucă

bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.

bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.

bucălái a vz bucălat

bucăliu a vz bucălat

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. bucălátă, pl. bucăláte

bucălát adj. m., pl. bucăláți; f. sg. bucălátă, pl. bucăláte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCĂLÁT adj. v. grăsuț.

BUCĂLAT adj. bucălai, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund, (reg.) brusnat, bucăliu, durd, (prin Olt.) vîrlav. (Prunc ~.)

Bucălat ≠ scofâlcit, supt

Intrare: bucălat
bucălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucălat
  • bucălatul
  • bucălatu‑
  • bucălată
  • bucălata
plural
  • bucălați
  • bucălații
  • bucălate
  • bucălatele
genitiv-dativ singular
  • bucălat
  • bucălatului
  • bucălate
  • bucălatei
plural
  • bucălați
  • bucălaților
  • bucălate
  • bucălatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucălat, bucălatăadjectiv

  • 1. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bucălai bucăliu busnat durduliu grăsuliu grăsuț rotund antonime: scofâlcit supt
    • format_quote N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, I. M. 58. DLRLC
    • format_quote Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. DLRLC
    • format_quote Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179. DLRLC
etimologie:
  • cf. bucă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.