DIVINITÁTE divinitatzi s. f. 1. Dumnezeu zeu. 2. Esentza divina; dumnezeire. Din fr. divinité lat. divinitas atis.

divinitate sf [At: AR (1829) 130²/13 / Pl: ~tatzi / E: fr divinité lat divinitas atis] 1 Zeu. 2 Dumnezeu. 3 Esentza divina Si: dumnezeire.

DIVINITÁTE divinitatzi s. f. 1. Fiintza imaginara cu insushiri supranaturale socotita drept carmuitoare a lumii; Dumnezeu zeu. 2. Esentza divina; dumnezeire. Din fr. divinité lat. divinitas atis.

DIVINITÁTE divinitatzi s. f. (In conceptziile misticoreligioase shi in filozofia idealista) 1. Fiintza inchipuita k posedind insushiri supranaturale shi socotita drept cirmuitoare a lumii; dumnezeu zeu. In jalnicul Hades... Hecate divinitate sumbra Primeshte umbra dupa umbra. BOUREANU S. P. 4. Din scorburi shi din desishuri au fugit shagalnicele divinitatzi antice. GALACTION O. I 372. 2. Esentza divina dumnezeire. Un zeu ma face partasha divinitatzii sale. NEGRUZZI S. III 55.

DIVINITÁTE s.f. 1. Fiintza socotita de cei mistici drept creatoare shi carmuitoare a lumii; Dumnezeu zeu. 2. Esentza natura divina. [Cf. lat. divinitas fr. divinité].

DIVINITÁTE s. f. 1. fiintza socotita drept creatoare shi carmuitoare a lumii; Dumnezeu. ◊ fiintze carora li se atribuie o natura divina. ◊ (pl.) zeii shi zeitzele paganismului. 2. esentza natura divina. 3. (fig.) lucru persoana adorata k un dumnezeu. (< fr. divinité lat. divinitas)

DIVINITÁTE ~atzi f. 1) (in conceptziile religioase) Fortza supranaturala creatoare shi carmuitoare a lumii; Dumnezeu; demiurg. 2) Natura caracter dumnezeiesc; dumnezeire. [Art. divinitatea; G.D. divinitatzii] /<fr. divinité lat. divinitas

divinitate f. 1. esentza natura divina; 2. Dzeu insush: a adora divinitatea; 3. zeu pagan zeitza pagana.

* divinitáte f. (lat. divínitas átis). Calitatea de a fi divin dumnezeire zeitate: divinitatea luĭ Hristos. Dumnezeŭ sfint: a adora divinitatea. Pl. Zeĭ zeitze sfintzĭ sfinte: divinitatzĭ pagineshtĭ creshtineshtĭ.

divinitáte s. f. g.d. art. divinitắtzii; pl. divinitắtzi

divinitáte s. f. g.d. art. divinitatzii; pl. divinitatzi

DIVINITÁTE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer. 3. v. zeu.

DIVINITATE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.) creatorul (art.) domnul (art.) dumnezeire dumnezeu parinte providentza puternicul (art.) stapinul (art.) tatal (art.) ziditorul (art.) (in limbajul bisericesc) preainaltul (art.) preaputernicul (art.) (inv. shi pop.) pronie (pop.) sfintul (art.) sintul (art.) (inv.) atottziitorul (art.) tvoretz zeu. 2. cer dumnezeire pronie providentza. (~ sal aiba in paza.) 3. dumnezeu idol zeitate zeu (inv.) bolovan boz chip faptura simulacru zin. (~ pagina.)

DIVINITATE. Subst. Divinitate dumnezeire fiintza suprema zeitate; divinitate pagina; divinitate creshtina. Dumnezeu domnul sfintul (pop.) cel de sus (pop.) Sfintul Duh tatal providentza pronie (inv. shi pop.) atotputernicul preaputernicul preabunul creator demiurg. Inger ingerash (dim.) ingerel (rar) arhanghel serafim heruvim. Zeu idol idolash (dim. rar); zeu olimpic; zeitza zeie (rar) dumnezeie (rar) idolitza (rar). Zeu protector; lari penatzi mani. Nimfa; oceanida nereida naiada; oreada; driada; hamadriada. Triton; tritonida. Faun; silvan. Silf; silfida; elf. Muza. Eumenide erinii furii. Htonian. Divinizare indumnezeire (livr.) zeificare deificare idolatrizare idolatrie apoteozare apoteoza. Teogonie. Adj.. Divin div (rar) dumnezeiesc zeiesc (rar) indumnezeit (livr.) ceresc sfint providentzial demiurgic; olimpian. Ingeresc serafic serafimic htonian; silfic (rar). Teogonic. Vb. A diviniza a indumnezei (livr.) a zeifica a deifica a idolatriza a apoteoza. V. fiintze imaginare religie.