DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. [Pr.: zei] De la Dumnezeu.

dumnezeire sf [At: PSALT. 336/25 / V: ~zai~ / Pl: (rar) ~ri / E: dumnezei¹] 1 Caracter divin Si: (inv) dumnezeie (1) 2 Divinitate. 3 Sfintzenie. 4 Religiozitate. corectata

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate; Dumnezeu. Din Dumnezeu.

DUMNEZEÍRE s. f. Divinitate dumnezeu. Omul acesta carel vedeam jurinduse... shi luind martura dumnezeirea... este un tradator. NEGRUZZI S. I 51.

DUMNEZEÍRE f. 1) Atribuire de calitatzi dumnezeieshti; divinizare. 2) Natura caracter dumnezeiesc; divinitate. /Din Dumnezeu

dumnezeire f. 1. deificare divinizare; 2. divinitate: luand martura dumnezeirea NEGR.

dumnezeíre f. Deificare divinizare. Divinitate. Vechĭ. Evlavie. In Ps. S. zeire.

dumnezaire sf vz dumnezeire

dumnezeíre s. f. g.d. art. dumnezeírii

dumnezeíre s. f. g.d. art. dumnezeírii

DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.

DUMNEZEIRE s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.) creatorul (art.) divinitate domnul (art.) dumnezeu parinte providentza puternicul (art.) stapinul (art.) tatal (art.) ziditorul (art.) (in limbajul bisericesc) preainaltul (art.) preaputernicul (art.) (inv. shi pop.) pronie (pop.) sfintul (art.) sintul (art.) (inv.) atottziitorul (art.) tvoretz zeu. 2. cer divinitate pronie providentza. (~ sal aiba in paza!)