disputa [At: TOMICI I. 25/9 / V: des~ (ivr) dish~ / Pzi: disput / E: fr disputer lat disputare] 1 vr A discuta cu aprindere in contradictoriu Si: (inv) a se disputului (1). 2 vr (Pex) A se certa. 3 vt (Cu pronumele in dativ; d. persoane colectivitatzi) A lupta pentru dobandirea unui anumit lucru Si: a concura a rivaliza. 4 vt (Ie) A ~ terenul A apara un teren sau un teritoriu shi a nul da ushor inapoi. 5 vt A contesta un drept o situatzie etc. 6 vr (D. competitzii sportive) A se desfashura. modificata

DISPUTÁ dispút vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane grupari colectivitatzi; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A lupta pentru dobindirea unui lucru a fi in concurentza pentru... a rivaliza. Familii... ishi disputa stapinirea pamintului. BOGZA C. O. 263. O droaie de petzitori... ishi disputau mina ei. NEGRUZZI S. I 106. ◊ Fig. Stele shi constelatzii vestite... ishi vad disputata domnia de masele mari ale norilor. BOGZA C. O. 51. ◊ (Rar fara dativul pronumelui reflexiv) Arta nu trebuie sa te dispute shi sa te imparta. Ea te vrea tot k sa tzi se dea toata. VLAHUTZA O. A. 334. ♦ Refl. pas. (Despre competitzii sportive) A avea loc a se desfashura. Se disputa un meci de fotbal. 2. Tranz. (Frantzuzism) A contesta (cuiva) dreptul asupra unui lucru. Oh! Nimeni nare dreptul nicicum atzi disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta. BOLINTINEANU O. 120. 3. Refl. (Frantzuzism invechit) A discuta (asupra unei chestiuni de principiu a unei teme shtiintzifice etc.); p. ext. a se certa. (Refl. reciproc) Bogatzia desfatarea virtutea shi sanatatea Disputindusentre ele... fiecare ishi gasea sieshi dreptate. PANN P. V. II 22.

DISPUTÁ vb. I. tr. 1. A fi in lupta a lupta pentru ceva a rivaliza. ♦ intr. A sustzine o disputa. ♦ refl. (Despre competitzii sportive) A avea loc a se desfashura. 2. A contesta (cuiva) un drept o situatzie. [P.i. dispút. / < fr. disputer it. lat. disputare].

DISPUTÁ vb. I. tr. a fi in lupta a lupta pentru ceva; a rivaliza. II. intr. a sustzine o disputa; a discuta in contradictoriu. III. refl. (despre competitzii sportive) a avea loc a se desfashura. (< fr. disputer lat. disputare)

A DISPUTÁ dispút 1. tranz. (persoane colectivitatzi etc.) A pune in lupta pentru a capata in posesiune. ~ un premiu. 2. intranz. 1) A purta o disputa; a discuta; a conversa. 2) A vorbi in contradictoriu; a discuta. /<fr. disputer lat. disputare

A SE DISPUTÁ pers. 3 se dispúta intranz. (despre evenimente fapte etc.) A avea loc; a se petrece; a se produce. /<fr. disputer lat. disputare

disputà v. 1. a discuta cu vioiciune despre ceva: a disputa despre gusturi colori; 2. a contesta a lupta pentru obtzinerea unui lucru: a disputa un premiu.

* dispút a á v. tr. (fr. disputer d. lat. disputo áre. V. imput cont). Lupt contest k sa cuprind eŭ: Pompeĭ disputa luĭ Cezar intiietatea. A disputa terenu a te lupta p. el. V. intr. Discut ma lupt cu vorba: a discuta despre gusturĭ.

disputá (a ~) vb. ind. prez. 3 dispúta

disputá vb. ind. prez. 1 sg. dispút 3 sg. shi pl. dispúta

DISPUTÁ vb. a se desfashura a se juca. (Meciul se ~ pe Stadionul Giuleshti.)

DISPUTA vb. a se desfashura a se juca. (Meciul se ~ pe stadionul Giuleshti.)