DISPUTÁ dispút vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane grupari colectivitatzi; construit cu dativul pronumelui reflexiv) A lupta pentru dobindirea unui lucru a fi in concurentza pentru... a rivaliza. Familii... ishi disputa stapinirea pamintului. BOGZA C. O. 263. O droaie de petzitori... ishi disputau mina ei. NEGRUZZI S. I 106. ◊ Fig. Stele shi constelatzii vestite... ishi vad disputata domnia de masele mari ale norilor. BOGZA C. O. 51. ◊ (Rar fara dativul pronumelui reflexiv) Arta nu trebuie sa te dispute shi sa te imparta. Ea te vrea tot k sa tzi se dea toata. VLAHUTZA O. A. 334. ♦ Refl. pas. (Despre competitzii sportive) A avea loc a se desfashura. Se disputa un meci de fotbal. 2. Tranz. (Frantzuzism) A contesta (cuiva) dreptul asupra unui lucru. Oh! Nimeni nare dreptul nicicum atzi disputa Pe viitor cea parte din fericirea ta. BOLINTINEANU O. 120. 3. Refl. (Frantzuzism invechit) A discuta (asupra unei chestiuni de principiu a unei teme shtiintzifice etc.); p. ext. a se certa. (Refl. reciproc) Bogatzia desfatarea virtutea shi sanatatea Disputindusentre ele... fiecare ishi gasea sieshi dreptate. PANN P. V. II 22.