DISPARÁT A disparatzi te adj. Fara legatura cu alte lucruri de acelashi fel; desperecheat. Din fr. disparate lat. disparatus.

disparat ~a [At: NEGULICI / Pl: ~atzi ~e / E: fr disparate lat disparatus] 1 sf (Inv) Nepotrivire intre doua sau mai multe obiecte fapte etc. 2 a (D. obiecte shtiri etc.) Care este lipsit de legatura de armonie de simetrie cu alte lucruri de acelashi fel Si: desperecheat razletz. 3 a Diferit.

DISPARÁT A disparatzi te adj. Lipsit de legatura de armonie de simetrie. Din fr. disparate lat. disparatus.

DISPARÁT A disparatzi te adj. Fara legatura cu alte lucruri (de acelashi gen) razletz; desperecheat. V. izolat. Mai putzine shi mai disparate decit intro insula de pe urma unui naufragiu... [aceste obiecte] folosesc totushi pastorilor sashi duca viatza lor. BOGZA C. O. 70. Argumentele sale se bazeaza pe lucruri disparate: paseri vint shi luna. SADOVEANU Z. C. 20. ◊ (Adverbial) Disparat fara nici o legatura in ginduri [incepu] sashi treaca pe din fatza mintzii... cum la cunoscut ce au vorbit. ARDELEANU D. 272.

DISPARÁT A adj. Lipsit de legatura de simetrie de armonie; razletz. [< fr. disparate cf. lat. disparatus inegal].

DISPARÁT A adj. lipsit de legatura cu alte lucruri de acelashi fel; razletz izolat desperecheat. (< fr. disparate lat. disparatus)

DISPARÁT ~ta (~tzi ~te) Care nu are legatura cu obiecte de acelashi fel. /<fr. disparate lat. disparatus

disparat a. lipsit de conformitate de armonie neplacut la vedere: colori disparate.

* disparát a adj. (lat. disparatus d. disparo áre a separa. V. parez prepar). Fara legatura despartzit fara armonie: stil disparat. Adv. In mod disparat.

disparát adj. m. pl. disparátzi; f. disparáta pl. disparáte

disparát adj. m. pl. disparátzi; f. sg. disparáta pl. disparáte

DISPARÁT adj. 1. v. razletz. 2. descompletat desperecheat stingher. (Un pantof ~.)

DISPARAT adj. 1. izolat razletz. (Elemente ~.) 2. descompletat desperecheat stingher. (Un pantof ~.)