6 definiții pentru descompletat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
descompletat1 sns [At: MDA ms / E: descompleta] Descompletare.
descompletat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: descompleta] Din care s-a luat ceva, lăsându-l incomplet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*descompletéz v. tr. (d. completez). Stric ceĭa ce era complet: în această scoală s’a descompletat număru profesorilor. – Și dis-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* discompletéz V. desc-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCOMPLETÁT adj. desperecheat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCOMPLETAT adj. desperecheat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: descompletat
descompletat adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
discompletat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)